We are the ones we’ve been waiting for” - un mesaj simplu, care a decorat patru spații din România, în zilele de 25 și 26 ianuarie: București, Cluj, Timișoara și Iași. Vineri, pe 25, în toate orașele cu excepția Bucureștiului s-au lansat primele comunități locale ale Code for Romania. A doua zi, voluntari și membri ai organizației s-au adunat în jurul laptop-urilor la primul HackDay al anului 2019. În fiecare oraș, o comunitate se încheagă din oameni noi și voluntari mai vechi, în jurul aplicațiilor din programul “Tech for Social Good”.

“Vinerea a fost pentru formalități,” își amintește Cristian Boldișteanu, din Timișoara. A doua zi, sâmbătă, traversează un oraș înghețat pentru a ajunge la HackDay. Îl așteaptă Olivia și Costin, membri ai echipei Code for Romania. Pe un grup de mesagerie intern, Olivia postează o imagine cu terasa DevPlant, unde o masă și un scaun gem sub greutatea zăpezii. Dar atmosfera înauntru e cum nu se poate mai diferită: “foarte prietenoși oamenii”. Cristian vede multe fețe familiare, oameni pe care i-a cunoscut la alte evenimente dedicate tehnologiei, din oraș.

Motoare si calculatoare

Cristian a terminat Politehnica din Timișoara, la secția de Automatică. Acum, descrie decizia, glumeț: “o fost mai simplu acolo”. A lucrat ca programator, folosind .NET “de când s-a lansat”, apoi și-a înființat o firmă de IT ce dezvolta aplicații web, în PHP. A programat și dispozitive mobile, scannere de coduri de bare, folosind un sistem de operare Windows embedded - are amintiri plăcute legate de API-ul simplu, un .NET framework limitat.

Când se gândește la imagina “rock star”-ului programator, a acelui om din echipă care face într-o zi cât alții-n șapte, spune că “atunci când își dau voie să dea [din cunoștințele lor colegilor], învață că e mult mai distractiv să lucreze cu oamenii. Dar trebuie să ajungă în punctul în care nu mai văd asta ca pe o corvoadă”.

După treisprezece ani de lucru la propria firmă de IT, și după ce a trecut de la rolul de programator la acela de manager, Cristian a plecat într-un an sabatic. Între 2017 și 2018 el a călătorit pe motocicletă până în Maroc împreună cu logodnica sa, Ancuța. Apoi, a urmat o călătorie în Asia, cu rucsacul atârnând în spinare. “Nu e nevoie să întrebi cum e în alte părți - vezi și simți,” îmi povestește. “Scopul nu este să înțelegi mental, este să vezi cum te încadrezi acolo. Am citit că te poți înțelege cu adevărat în momentul în care nu te mai încadrezi în locul unde ești.”

Perioada anului sabatic a coincis cu perioada guvernării tehnocrate în România. În același timp, mișcarea civic tech începe să prindă și ea formă în societatea civilă și nu numai. După tragedia de la Colectiv, furia și dorința de a schimba ceva se îmbină cu inițiativele civice, dând naștere unor aplicații și proiecte despre care Cristian citea atunci din străinătate.

După întoarcerea în țară, Cristian a pivotat într-o carieră de consultant și coach Agile. Evoluția lui, privită de sus, este elegantă: de la programator la manager, o perioadă de freelancing și apoi consultant. Însă el contrazice mitul chemării unice, în carieră: “nu există absoluturi în ceea ce ești și ceea ce faci. Poți să faci și soft și să fii fotograf profesionist. Și sunt!”. Râde, și continuă în același spirit când îl întreb în ce se regăsește, acum: în postura de dezvoltator, sau cea de mentor. “Toate astea. Și mai sunt câteva, pe lângă.”

“Contează că am făcut un pull request și a fost acceptat”

HackDay-ul din 26 ianuarie ține până noaptea. Ultimii voluntari rămași aud, de la echipă, de un concurs secret, făcut în joacă: în ce oraș se dau cele mai multe commit-ui? Este ora 20:00 și încă nu există un câștigător clar. “Ideea era să nu fim ultimii” - așa îmi spune Cristian că s-a auzit în Timișoara zvonul. Apoi, tot el adaugă, râzănd: “cu toții am câștigat”. La finalul zilei, din activitatea combinată a patru orașe, carora li s-au alăturat voluntari care lucrau de acasă și participau online la discuții, am câștigat cu toții, ca societate.

Cristian povestește că se uitase pe aplicațiile Code for Romania de la HackDay cu o seară înainte. A fost atras de DataPortal, o platformă de date deschise. Cel mai recent proiect al său face uz de date deschise, iar posibilitatea de a se întoarce la munca de programare i-a surâs lui Cristian. Când a citit descrierea tehnică a aplicației, a simțit gustul sindromului impostorului. “Oh, asta e o chestie destul de complexă” a fost prima reacție. S-a apucat, conștiincios, de cu seară, să își instaleze soft-urile necesare proiectului, neștiind, însă, că a doua zi va prinde din zbor limbajul Python, deși nu l-a folosit niciodată înainte.

Pe parcursul hackathonului din 26 ianuarie, Cristian a avut parte de primul contact cu Python. “Atunci când totul funcționează nu înveți nimic” e filozofia lui, deși tot el admite că munca la aplicația Data Portal a mers nesperat de bine. Echipa Code for Romania a pregătit infrastructura de la care să pornească munca voluntarilor. “Vagrant, mașini virtuale, a fost o surpriză plăcută să văd că se folosește tehnologie modernă. Eu știu că developerii, când intră într-un proiect în care au libertate, or să-și aleagă unelte care sunt faine.”

E o zi de ajuns?

Nimic nu e perfect și dorința echipei noastre este să devină pe zi ce trece tot mai bună. Așa că am profitat de experiența lui Cristian ca să aflăm cum putem să planificăm și mai bine urmatoarele HackDays din programul Tech for Social Good. Și am aflat lucruri foarte utile.

Pentru un HackDay de success, Cristian vede o singură întrebare esențială: ”cu ce-ar putea să înceapă un voluntar?”. Echipa Code for Romania facilitează, la fiecare HackDay, intrarea oamenilor noi în echipa de voluntari. Nu este suficientă o listă cu ce e de făcut; fiecare om trebuie să aibă o imagine clară a aplicației la care alege să lucreze. “Pornim de aici și ajungem acolo. În mediul din corporații nu îți permiți să pierzi oameni pe drum, să fie dezamăgiți. Ce-mi place mie la Scrum este că nu poți să ai succes de unul singur.”

Echipa care s-a format pe 6 ianuarie în jurul aplicației Data Portal din Timișoara s-a întâlnit, după HackDay, să discute pașii următori. Cristian a observat lipsa unor documente de planificare. “Este foarte important să nu ne lăsăm furați de poveștile pe care ni le spunem. Ca oamenii să rămână implicați, e nevoie să se aplice niște proceduri care în industrie nu sunt secrete. E vorba de estimări, ne setăm repere. Nu trebuie să reinventăm roata. Poate oamenii care lucrează în industrie văd lucrurile astea ca pe proceduri din mediul de afaceri, poate s-au săturat de ele. Cred că în doze gândite fain, ele merg. E nevoie de foarte multă energie și atenție, sunt ore lungi de muncă. Știu asta din voluntariat, de pe vremea ligilor studențești.”

Cristian a rămas activ în echipă și pe Slack și spune despre comunitate că “mi-a dat o zonă de siguranță în care să învăț chestii noi”. L-am întrebat ce ar recomanda oamenilor care sunt în dubiu dacă să participe sau nu la un viitor HackDay Code for Romania. “It feels good! Sunt multe chestii de învățat, este un mediu foarte captivant. A avea o constrângere, a spune facem o chestie, da’ o facem azi este sănătoasă.”

Pe Cristian îl găsiți pe site-ul său, sau pe blogul de călătorie lansat în anul sabatic, Apples and Gasoline.