Iată o provocare:

Te-am angajat să recrutezi un om pentru postul de Chief Technology Officer (coordonatorul echipei tehnice), pentru Code for Romania. Această persoană urmează să:

  • coordoneze aplicațiile și proiectele, atât cele în derulare, cât și pe cele finalizate;
  • contureze tehnologiile și arhitectura care vor sta la baza dezvoltării prototipurilor abia ieșite din Civic Lab;
  • coopereze îndeaproape, atât cu echipa tehnică de voluntari, cât și cu echipa de comunicare;
  • fie disponibil tot timpul. Atât voluntarii, cât și oamenii din echipa tehnică de bază, îi vor adresa întrebări;
  • rezolve atât situații de urgență, cât și problemele cărora ceilalti nu le-au dat de cap;
  • pună umărul la încheierea cu success a proiectelor înainte de termenul limită.

N-am terminat încă. Mai mult ca sigur, acest om va avea un serviciu cu normă întreagă pe tot parcursul colaborării sale ca CTO. Va trebui să drămuiască atât timpul său, cât și încărcarea celorlalți voluntari. Este exclus să stea și să aștepte aprobări - trebuie să aibă o minte ageră, să ia decizii rapid și să facă multe compromisuri dificile. Vrei ca acest om să nu dea înapoi când are de partea sa argumente solide și experiență, dar vrei să spună, sincer, “nu știu” și să ceară sfaturi atunci când se lovește de o problemă cu totul nefamiliară.

Probabil crezi că sarcina de a găsi acest om este cel puțin la fel de grea ca sarcinile unui Chief Technology Officer. Ai dreptate. Din fericire, noi am găsit deja omul ăsta.

Povestea asta este despre Andrei Ioniță. Nimeni nu l-ar fi găsit pe el. Nici măcar nu ar fi apărut în lista cuiva de conexiuni de LinkedIn. Este în afară bulei de recrutare. Nimeni nu ar fi putut orchestra norocul de a îl avea pe el ca lider al echipei tehnice.

Știm sigur că e adevărat, pentru că, dacă cineva ar fi putut să-l recruteze pe Andrei, noi am fi recrutat, la rândul nostru, acea persoană.

“Caut povestea din spatele aparențelor”

În ultimul an de liceu, ne frământă ideea împăcării pasiunilor noastre cu acele materii la care ne-am descurcat, la care am fost buni. Pasiunea lui Andrei era fotografia. A cochetat o vreme cu a da la Universitatea Națională de Arte și a făcut un curs preparator pentru examenul de admitere. Desenul s-a dovedit a fi o parte esențială din curicula facultății de Arte, iar Andrei nu avea nici o tragere de inimă spre ilustrație. Așa că a găsit o altă soluție: foto-jurnalismul.

“Am făcut facultatea la fără frecvență. Mă gândeam că totul se învârte în jurul poveștii când vine vorba de jurnalism, iar fotografia poate spune niște povești cu impact. Avea sens! Nu eram deloc interesat să scriu reportaje sau să lucrez într-o redacție.”

“M-am alăturat unui ONG în timpul facultății. Prima mea experiență de voluntariat. Am făcut tot ce mi se cerea. De obicei era vorba de a lucra la site, pentru că eram singurul care știa să facă asta. Am scris și proiecte europene, am organizat sesiuni de formare.”

Chiar și după ce și-a luat diploma, Andrei nu era gata să renunțe. S-a înscris la un master de Antropologie. “A fost ultima încercare să narez, să spun povești”. De la determinarea lui de a persevera în cariera de jurnalism, Andrei a trecut la preocuparea lui principală din vremea aceea: era liber-profesionist. Lucra pentru a se întreține. “Deja aveam contracte plătite de web development”.

“Încerc să spun o poveste prin lucrurile pe care le creez. Sunt foarte atent la detaliile vizuale. Nu iau de bun nici un element de pe ecran. Caut povestea din spatele lucrurilor pe care le văd”.

“A lucra ca liber-profesionist este singurul mod de a-mi câștiga existența cu care eu rezonez”. Când cineva vorbește despre a profesa pe cont propriu, conversația se împotmolește în acelaș clișeu: cât de bine e să fii propriul șef. “Eu nu m-am gândit niciodată că lucrez când am chef și, în rest, trag mâța de coadă. La început, mi-a fost foarte greu. Nu-mi gospodăream resursele cum trebuie, la asta se reduceau toate problemele. Estimările mele erau eronate. Mai întâi, băteam în cuie o estimare legată de cât o să dureze un proiect și câți bani cer pe el. Apoi, după ce mă apucam de treabă, ajungeam să-mi dau seama că proiectul va dura dublu ca timp, dar eu voi lua aceiași bani. Când lucrezi la ceva pentru prima dată, n-ai idee cât timp o să-ți ia.”

“Din punct de vedere financiar, terminam aproape pe zero.”

“N-am plănuit nimic din ce-a urmat”

“După cinci ani de muncă pe cont propriu, eram terminat. Am luat o vacanță de șase luni. Nu știam de la bun început că o să fie șase luni de vacanță, pur și simplu așa s-a întâmplat. N-am plănuit nimic din ce-a urmat.”

Andrei nu și-a făcut iluzii legat de cât de ușor îi va fi ca liber-profesionist, și a evitat să se învinuiască atunci când lucrurile nu au mers. “Nu vedeam rostul să mă răzbun pe mine. Eram singur în toată treaba asta, și puteam să vorbesc la modul onest cu mine când dădeam de greu. Nu trăiam cu frica unei alte persoane, la celălalt capăt, care mă va judeca. Încercam mereu să fiu sincer cu mine.”

Ajungem și la evenimente recente. “O știam pe Olivia, am fost colegi de facultate. Am văzut un anunț despre Code for Romania pe Facebook. Era în septembrie, 2016. Am fost la evenimentul de deschidere din curiozitate, să văd despre ce-i vorba.”

Andrei vorbește despre motivația din spatele muncii lui va voluntar cu mult pragmatism. Așa cum ar vorbi un om care știe că va fi sunat, noaptea de dinaintea termenului de predare, pentru că “ceva nu merge”. “Nu mă gândeam, vai, ăștia sigur or să mute munții din loc. Nu de-aia am venit în Code for Romania. Am lucrat singur ani întregi și, pur și simplu, voiam o schimbare. Voiam să lucrez cu alții și să învăț de la ei, din mers.”

“Inițial, am lucrat la INLAR. Planul era să-i ajut cu o hartă, și am ajuns să fac tot proiectul. Apoi am lucrat la prototipul pentru Seismic Alert. M-am trezit că sunt invitat să fac parte din echipa tehnică. Pe atunci aveam niște conferințe online lunare cu toate echipele care lucrat la aplicații. Se numeau “TouchBase weekends”. Am petrecut mult timp luând la mână toată arhitectura existentă și făcând ordine. Am făcut multă muncă de audit, dacă preferi un termen mai pompos. În timp ce o parte a echipei organiza evenimentul Heroes of Tech, eu scoteam o versiune actualizată a website-ului Code for Romania.”

Andrei a renunțat la poziția de CTO, dar este în continuare un Tech Officer. Vine la întâlnirile din București în mod regulat. Dacă stai lângă el, riști să te doară burta de atâta râs. Andrei răspunde oricărei întrebări tehnice cu sfaturi concise presărate cu glumițe. Ajungi să vorbești cu el și despre arhitectură software, și despre stand-up comedy, și despre prejudecățile omenești.

“Uite care-i treaba. Știu că sunt lucruri pe care eu le fac mai bine decât majoritatea celor din jur, și, apoi, știu că sunt lucruri pe care ei le fac mai bine decât voi putea eu vreodată. Timpul meu e limitat. Vreau să mă concentrez pe lucrurile la care mă pricep.”

Eu sunt un om previzibil: când ajung la finalul unui interviu, caut o concluzie înțeleaptă, sau un sfat care să-i inspire pe cei la început de drum, când vine vorba de voluntariat. Nu-mi iese cu Andrei, care refuză să-mi facă pe plac și să scoată un aforism scurt și profund. Totuși, e de acord să-mi răspundă la întrebarea: “care e cel mai util lucru pe care l-ai învățat?”.

“E clar: cel mai util mi-a fost să învăț cum să învăț.”

“Dacă trebuie estimez cât timp îmi ia să lucrez la un proiect, cu niște tehnologii noi, ceva de care nu m-am atins până acum, fac o analogie. Mă uit în urmă, la proiectele deja făcute, și caut ceva similar. Dacă găsesc asemănări, știu cum să aproximez estimarea. Dacă sunt față în față cu un proiect cu mult mai mare decât orice am făcut până acum, îl sparg în bucăți. Estimez din aproape în aproape. Scopul meu este să reduc atât riscul la care mă expun eu, cât și riscul la care se expune clientul meu.

“Sigur, mi-e teamă de necunoscut. Dar acum știu ce să fac, cum să plec la drum. Îmi place în continuare ceea ce fac. Îmi place într-un mod sincer, de nici nu simt că e luni, lunea.

“Dar să știi că mă țin de un program fix de muncă,” adaugă Andrei pe final, râzând cu subînțeles.

Site-ul personal al lui Andrei găzduiește munca sa profesională din afara sferei Code for Romania.