Accesul la serviciile de sănătate se referă la modul în care un sistem sanitar gestionează relația cu pacienții săi, astfel încât aceștia să primească în mod echitabil tratamentele adecvate și consilierea necesare.
Nevoia fiecărui cetățean de a avea acces la servicii medicale este una fundamentală, indiferent de natura serviciului - fie că acesta este unul menit să prevină apariția unor probleme de sănătate sau să le trateze, cert este că trebuie să fie funcțional și nu trebuie să se transforme într-o sursă suplimentară de presiune asupra sa.
Cifrele din România denotă existența unei relații cel puțin deficitare dintre pacient și sistemul de sănătate, poate cea mai relevantă statistică fiind cea referitoare la rata mortalității care ar fi putut fi prevenită prin acțiuni de sănătate: a treia cea mai ridicată din Uniunea Europeană. De ce suntem codași la aceste lucruri? Răspunsul nu este deloc unul simplu și își are rădăcinile în peste 30 de ani de management defectuos, de lipsă de strategie și de resurse cheltuite ineficient, în paralel cu absența totală a oricărui interes pentru educația sanitară în rândul populației.
Chiar și în aceste circumstanțe este vital să continuăm să identificăm noi moduri de a adresa fracturile acestui sistem pentru a ne asigura că orice membru al comunității are acces la serviciile care îi pot salva viața.