Unu din cinci
1 din 5 români locuiește în afara țării. Ei continuă să fie cetățeni ai României și statul are obligația de a le purta de grijă și de a le facilita accesul la servicii. Anul 2020 a fost o perioadă extrem de dificilă pentru românii din diaspora ca urmare a e efectelor pandemiei Covid-19 care a pus o mare presiune asupra tuturor, inclusiv asupra nevoii de digitalizare a serviciilor care le sunt destinate acestora. Fie că vorbim despre sprijin acordat local, repatriere, reînnoire de documente, sprijin pentru a reveni temporar acasă sau a lua legătura cu cei dragi, toate modurile de interacțiunile au suferit modificări, unele mai eficiente, altele din contră îngreunând situația.
Când discutăm despre relația cu diaspora nu discutăm însă doar de interacțiunile birocratice, ci și de identitate, apartenență și comunitate. Am avut șansa să vedem de multe ori mobilizări record din partea românilor de peste hotare, în momente cheie pentru România și mult sprijin și grijă pentru țara din care au plecat. În tot anul dificil prin care am navigat cu toții după cum ne-am priceput mai bine, am putut fi martorii unor acțiuni comunitare de suport fie în rândul grupurilor de români din alte țări, fie prin donații trimise acasă.
Astfel că, trebuie să ne întrebăm cum putem să venim în sprijinul acestora pentru a rezolva problemele frecvente cu care se confruntă și cum putem consolida relația cu cei care astăzi lucrează, locuiesc și trăiesc departe de casă, dar cu gândul mereu la ea. Am încercat în paginile acestui raport, în urma a zeci de interviuri și analize, să înțelegem care sunt punctele nevralgice în relația diasporei cu România și să identificăm cele mai bune soluții pentru a le remedia.