Banner problema votului la adresa din buletin, soluții digitale

Sistemul de liste electorale este bazat pe o arhitectură de evidență a populației neconformă cu realitățile din România, iar exercitarea dreptului de vot este, în majoritatea cazurilor, dependentă de domiciliul din buletin

Registrul electoral, principalul instrument folosit pentru stabilirea listelor electorale este bazat pe sistemul de evidență a populației. Sistemul de evidență a populației este bazat pe reședința sau domiciliul persoanelor, două criterii care au devenit din ce în ce mai deconectate de realitatea din teren. O parte semnificativă din populația țării nu mai locuiește la adresa înregistrată oficial, această problemă fiind una comună în mediul urban (unde mulți cetățeni locuiesc în chirie sau gazdă fără forme legale) dar și în mediul rural (unde părți semnificative din populația aptă de muncă a migrat spre urban sau spre străinătate. În diaspora, situația este cu atât mai specială.

În 2014, în timpul alegerilor prezidențiale, în diaspora, votul pe listele suplimentare a fost foarte dificil. Problemele s-au repetat în timpul alegerilor din 2016 și 2019, ceea ce relevă faptul că problema este una endemică. Recent, au fost făcuți pași pentru a aborda problema în cazul românilor din diaspora, care pot acum să se identifice online ca fiind emigrați și votând altundeva decât la adresa înregistrată la evidența populației. Problema persistă însă în țară, unde mulți români locuiesc la alte adrese și nu pot participa în procesul electoral în alegerile cu circumscripții locale. Inclusiv pentru alegerile parlamentare, alegătorii pot vota doar în circumscripția (județul) corespunzătoare adresei din buletin.

Listele suplimentare și liste permanente

Soluția utilizată în prezent pentru problemele expuse mai sus este reprezentată de listele suplimentare. Votul pe liste suplimentare este nu doar complicat, ci și consumă mult timp: datele de identificare ale votantului trebuie să fie copiate manual pe una sau mai multe liste de vot și actul de identitate trebuie scanat prin tableta SIMPV. Împreună cu numărul insuficient de secții de vot, acest proces poate duce la un blocaj al votului în momente de vârf. Recent au fost luate măsuri pentru a înlesni procesul de votare pe liste suplimentare, cu precădere în diaspora (cum ar fi zile multiple de votare, dar problema este una de procedură care nu poate fi rezolvată cu prelungirea programului de vot.

Listele permanente ridică la rândul lor probleme. Ca urmare a migrației interne și externe a populației, alocarea numărului de secții este făcută adesea deficitar, pe baza listelor permanente care nu reflectă realitatea. Astfel, o localitate care are, pe liste, o populație de 3000 de locuitori va primi conform regulii (o secție de vot la fiecare 500 de locuitori), un total de 6 secții, chiar dacă populația reală de multe ori este mult mai mică din cauza mișcărilor interne și externe. La polul opus, listele din urbanul mare nu vor conține toate persoanele care nu și-au făcut viză de flotant sau schimbare de reședință, lucru care poate duce la o lipsa de capacitate în secții și timpi de așteptare mari.

Principalul motiv pentru lipsa de capacitate a statului de a deservi votanții din diaspora este faptul că nu există o listă cu numărul exact al cetățenilor români din fiecare țară. Cetățenii români care emigrează nu declară noua țară de reședință în România, iar autoritățile române nu au cum să le impună această obligație. Mai mult, mulți cetățeni sunt circumspecți în a declara noua reședință din cauza unor presiuni legate de declararea reședinței fiscale, în interes de impozitare ANAF, în trecut. Până la alegerile prezidențiale din 2019, Ministerul Afacerilor Externe nici măcar nu solicita date cu privire la cetățenii români de la țările gazdă, iar listele cu cetățeni români domiciliați sau cu reședința în străinătate includeau state sau entități teritoriale dispărute și numere extrem de mici de români (de ordinul miilor) în țări cu diaspore semnificative (de ordinul sutelor de mii). Începând cu noiembrie 2019, AEP a pus la dispoziția românilor un website unde își pot declara țara de reședință, dar și proceduri noi pentru suplimentarea numărului de materiale electorale sau secții de vot. Numărul de români care au ales să se înscrie pentru vot la secție prin intermediul platformei a fost de ordinul zecilor de mii doar. În continuare nu există liste permanente cu votanții din diaspora.

Ce putem face

Primii pași spre înlesnirea accesului la un vot sigur al românilor din diaspora și al celor care nu și-au făcut schimbare de reședință depind de digitalizarea proceselor. Votul în sine, în forma votului prin Internet, este extrem de tentant ca un pas următor. Însă comunitatea științifică s-a pronunțat în numeroase rânduri, răspicat, împotriva acestei soluții. Argumentul împotriva votului electronic nu invalidează argumentul pentru digitalizarea procesului de înscriere ca alegător în diaspora sau un posibil proces digital de schimbare a reședinței.

Un posibil pas următor, în procesul de digitalizare, poate, însă, lua forma votului electronic. Acesta diferă de votul prin internet prin faptul că nu presupune punerea întregul proces electoral în grija unor algoritmi. Votul electronic poate consta în digitalizarea exprimării votului (printr-un terminal). Noi sugerăm, în rând cu problemele descrise anterior, digitalizarea validării identității alegătorului (deja parțial implementată), laolaltă cu producerea digitală a buletinul de vot (printarea buletinului care corespunde circumscripției în care poate vota un alegător).

Pentru alegerile locale, unde un elector este constrâns de reședința sa din buletin (sau de viza de flotant), el poate vota într-o singură localitate. Dacă, însă, o secție de vot poate valida identitatea și reședința unui alegător, electronic, ca mai apoi să printeze un buletin de vot care corespunde localității sale de reședință, accesul la vot este simplificat. Votul e exprimat în continuare în format fizic, pe un buletin de hârtie, care este validat și ștampilat de comisie, după printare.

Acest sistem poate deveni realitate în urma unui proces de digitalizare treptat. Primul pas este alegerea și stabilirea reședinței printr-un portal pus la dispoziție de autorități. În ziua votului, actul de identitate al electorului este corelat cu cea mai recentă reședință validă. Apoi, un buletin de vot este printat, verificat și ștampilat de comisie. Acest lucru permite și o numărare paralelă a numărului de voturi exprimate, care poate folosi, apoi, ca o verificare de control în cadrul procesului de numărare a voturilor.