În această secțiune ne uităm la climatul general în care trăiesc persoanele LGBTQ+ în România. Dintre aspectele cele mai importante care conturează acest climat ne referim la:  lipsa de egalitate în fața legii și  imposibilitatea de a-și oficializa relațiile care pune multe cupluri în situații dezavantajoase, atitudinile homofobe și transfobe atât în randul populatiei generale cat si în randul politicienilor,  lipsa de reprezentare în spațiul public și teama de a recunoaște în public orientarea sexuală.

Climatul de neacceptare se răsfrânge în mod aparte asupra sănătății persoanele LGBTQ+, în special în ceea ce privește sănătatea mintală și felul cum sunt accesate serviciile medicale. Mulți tineri se simt extrem de izolați în procesul de a-și înțelege experiența, nu au niciun sprijin din partea școlii, iar serviciile de consiliere sau sprijinul psihologic sunt inaccesibile pentru majoritatea. Totodată, există foarte puțini medici și de alte specialități deschiși și familiarizați cu problemele specifice persoanelor LGBTQ+.

În această secțiune vorbim despre problemele cu care se confruntă persoanele LGBTQ+ în sectorul educațional. În timp ce elevii se confruntă cu un nivel ridicat de bullying în școli,  profesorii nu doar că nu știu să intervină, dar de multe ori se fac și înșiși vinovați de acest tip de comportament. Curriculumul școlar ignoră cu desăvârșire tematica orientării sexuale, a identității de gen și orice alte aspecte legate de incluziunea acestui grup. Astfel că din cauza mediului ostil mulți tineri LGBTQIA+ abandonează școala înainte de terminarea liceului.

Mulți tineri LGBTQ+ se confruntă cu lipsa de acceptare din partea familiilor lor. Unele familii pot fi conservatoare sau pot avea convingeri religioase sau culturale care nu susțin sau chiar condamnă orientările sexuale și identitățile de gen non-conformiste. Tinerii LGBTQ+ pot teme că vor fi respinși sau izolați de către membrii familiei dacă dezvăluie adevărata lor identitate, iar unii așteaptă independența financiară înainte să o facă. Lipsa de suport emoțional și de înțelegere din partea familiei are de regulă un impact negativ asupra bunăstării emoționale ale tinerilor.

Majoritatea persoanelor de orientare non-heterosexuală își țin ascunsă orientarea sexuală la lucru, de frica discriminării și a felului în care le-ar afecta parcursul profesional. Chiar dacă ascunderea orientării sexuale este o opțiune, petrecând atât de mult timp fără a fi deschis pe un subiect intim dar important duce pe termen lung la izolare. Totodată, pe lângă starea de bine, a te simți tu însuți la locul de muncă este un factor cheie în menținerea motivației și a productivității.

Persoanele trans se confruntă în România cu o categorie aparte de probleme. În primul rând acestea nu au acces la o tranziție medicală sigură și accesibilă. Procedura juridică de schimbare a genului este neclară și dă naștere la abuzuri și decizii arbitrare. Totodată, lipsa politicilor anti-discriminare duce la abuzuri ale persoanelor trans de către personalul instituțional. Persoanele trans se confruntă și cu bariere în plus și discriminare pe piața muncii. 

Realitatea este că progresul medicinei a făcut din infecția cu HIV o condiție complet gestionabilă cu tratamentul adecvat care nu afectează speranța de viață. Cu toate acestea persista stigma si lipsa de informare  cu privire la aceasta conditie. Deși riscul de a răspândi virusul al unei persoane seropozitive sub tratament cu analizele la zi este zero, cei infectați cu HIV sunt deseori discriminați pe baza statutului lor, în special în furnizarea de servicii medicale.. Singurul furnizor autorizat, statul român , este inconsecvent în distribuirea tratamentului HIV. România nu are un plan strategic HIV/ SIDA și nici activități de prevenire și informare.

Infracțiunile motivate de ură prezintă un interes special pentru că afectează profund nu doar victimele directe ci toate persoanele din același grup cu victima, prin crearea unui climat de intoleranță și frică. România ar trebui să colecteze și să publice date și statistici reale, cu privire la infracțiunile motivate de ură România este singurul stat din UE care nu colectează date. În condițiile în care nivelul discriminării raportat în sondaje este mult mai mare decât media europeană, numărul mic de plângeri indică cel mai probabil lipsa de încredere în autorități și lipsa de informații despre mecanismele de raportare.