Faptul că sănătatea mintală nu este o prioritate în România este o temă care a apărut repetat în timpul cercetării, exprimată atât direct sau indirect de către experții intervievați, cât și în rapoartele naționale și internaționale despre sănătatea mintală din țara noastră. În cuvintele unui expert intervievat în cadrul acestei cercetări, „în tranziția de la un sistem puternic instituționalizat de sănătate din perioada comunistă către unul mai actual, sănătatea mintală a devenit un domeniu orfan în zona medicală”. În această secțiune vom discuta câteva dintre problemele care ne indică faptul că ne confruntăm cu o prioritate redusă a sănătății mintale pe agenda politică și economică din România.

Când vine vorba de date din domeniul sănătății, România are dificultăți majore în a culege, raporta, deschide și accesibiliza date despre serviciile de sănătate, performanța sistemului, dar și date despre sănătatea populației generale. Însă acestea sunt extrem de importante pentru a putea lua decizii bazate pe dovezi (la nivel de sistem) și pentru a susține societatea civilă în a dezvolta și evalua programe și servicii de sănătate. Acest aspect a fost tratat în multiple rapoarte Civic Labs, însă în acest capitol vom discuta specific carența de date în zona sănătății mintale.

Când vorbim despre deficitul de specialiști în sănătate mintală, ne referim la două mari categorii: specialiști în psihiatrie pe de o parte, și specialiști în psihologie și psihoterapie pe cealaltă parte. Aceștia vor fi analizați din perspectiva integrării lor în multiple servicii (nu doar în sistemul sanitar). Dincolo de sistemul sanitar, ne referim în principal la nevoia de astfel de specialiști în servicii care se adresează unor populații vulnerabile, care nu pot fi eficiente fără o abordare integrată care să includă și sănătatea mintală.

Un alt aspect al accesului la servicii de sănătate mintală care este extrem de relevant este cel a accesului echitabil. În capitolul anterior, am discutat despre distribuția inechitabilă a resursei umane la nivelul țării și la nivelul diferitelor specializări medicale, cât și costul serviciilor de sănătate mintală pentru persoanele de rând. În această secțiune vom discuta mai pe larg aceste două aspecte, alături de altele care impactează semnificativ accesul la astfel de servicii și îngreunează procesul de a le obține.

Comunicarea specialist în sănătate - pacient este extrem de importantă atât pentru calitatea actului medical, cât și pentru sănătatea mintală și confortul pacientului și a familiei acestuia. Problemele de comunicare pe care le vom acoperi în această secțiune se referă atât la comunicarea cu pacientul psihiatric, cât și cu pacientul non-psihiatric dar care trece prin momente dificile în cadrul sistemului de sănătate. Vom acoperi atât problemele legate de stigmatizarea lor de către sistemul medical, cât și de dificultățile care există în prevenirea problemelor de sănătate mintală, sau gestionarea momentelor de criză.

Deși infrastructura și resursele din România sunt orientate către tratament, prevenția și diagnosticarea în timp util a problemelor de sănătate mintală aduc beneficii semnificative în orice sistem de sănătate. Mai mult, prevenția și promovarea sănătății mintale a fost dovedită ca o metodă cost-eficientă în a reduce povara bolilor de sănătate mintală, în special în rândul copiilor, adolescenților și adulților (Le, 2021). Într-un sistem subfinanțat ca cel din România, este nevoie critică de soluții eficiente economic care să schimbe paradigma din tratare către prevenție. În această secțiune vom aborda câteva din sectoarele unde prevenția ar putea fi făcută mai eficient, dar vom discuta și problemele pe care lipsa prevenției le generează.

Calitatea vieții persoanelor care trăiesc cu o tulburare de sănătate mintală poate fi extrem de problematică datorită societății în care trăim și a sistemelor care o guvernează. Chiar și pentru persoanele care au o stare mintală bună și nu s-au confruntat cu evenimente de sănătate mintală disruptive, uneori poate fi dificil să se descurce în viața de zi cu zi și au nevoie de sprijin ocazional. Cu atât mai mult, acest sprijin este important pentru cei ale căror nevoi nu au stat la centrul construirii acestei societăți. Dincolo de stigmatizare, pentru aceste persoane, activități zilnice cum ar fi să locuiască independent, să urmeze un program educațional, să obțină și să mențină un loc de muncă, să construiască relații sociale semnificative sau să se (re)integreze în societate pot presupune provocări semnificative. Fiecare om are dreptul la o viață decentă și la demnitate. În România, când primești un diagnostic de tulburare mintală, cursul vieții pare să se schimbe radical și sprijinul pentru a te acomoda la noul stil de viață din partea sistemului este limitat, poate chiar inexistent în anumite circumstanțe.

După cum am detaliat în capitolele anterioare, sănătatea mintală este deseori lăsată ultima pe lista de priorități, afectând disponibilitatea serviciilor, calitatea acestora, precum și modul în care acestea sunt livrate. Însă în cadrul sistemului, există grupuri vulnerabile ale căror șanse de a accesa orice fel de servicii sunt extrem de limitate, iar nevoile lor nu sunt înțelese sau sunt deseori greșit înțelese. Din cauza unui cumul de factori, aceste grupuri vulnerabile sunt cele care se află în fața unui risc ridicat de a dezvolta sau de a trăi mult mai accentuat diferite tulburări psihice. Mai mult decât atât, deoarece acestea devin deseori victime ale unei societăți ce nu îi mai privește ca părți utile, nu primesc nici sprijin în a regăsi sentimentul de sens în societatea în care trăiesc. Iar acest fapt le afectează negativ șansele de a trăi o viață bună. În această secțiune vom discuta câteva astfel de grupuri identificate în cercetarea noastră, cu scopul de a aduce mai multă vizibilitate asupra nevoilor lor

AVERTISMENT: Următoarea secțiune conține descrieri și referiri la autovătămare sau suicid. Acestea pot avea un impact negativ pentru anumiți cititori (inclusiv minori). Pentru consiliere în situații de criză suicidară puteți apela la sprijin specializat din partea Asociației Române de Prevenție a Suicidului la 0800 801 200 (disponibil Vineri, Sâmbătă și Duminică între 19:00 și 7:00) sau puteți accesa mai multe resurse la www.antisuicid.ro.

Suicidul este o problemă complexă de sănătate publică, cu impact asupra pierderilor de vieți omenești, dizabilitate asociată tentativelor de suicid, dar și cu efecte semnificative asupra celor apropiați. În general, suicidul apare atunci când o persoană este copleșită de o anumită situație, care pare imposibilă de gestionat sau fără ieșire. Un factor de risc important pentru suicid sunt alte boli mintale cum ar fi depresia, schizofrenia, tulburarea bipolară, tulburarea de personalitate de tip borderline, PTSD, consumul de alcool sau droguri.

Cu toate acestea, suicidul poate apărea și în cazul persoanelor care nu au alte probleme de sănătate mintală, în asociere cu un istoric de abuz fizic, emoțional sau sexual, sau chiar cu evenimente de viață stresante. Mai mult decât atât, suicidul este o problemă globală, cu un trend în creștere în țările dezvoltate, cu care se confruntă fiecare țară într-o mai mare sau mai mică măsură.

Stigmatizarea persoanelor cu tulburări de sănătate mintală este deseori descrisă de cei care o resimt ca fiind mai greu de gestionat decât tulburarea în sine. În acest sens, s-au constituit eforturi internaționale cu scopul de a adresa acest fenomen. Un exemplu de un astfel de efort este comisia Lancet pe încetarea stigmatizării și a discriminării în sănătate mintală, care reunește peste 50 de experți la nivel mondial (Thornicroft, 2022). Aceștia au subliniat faptul că stigmatizarea și discriminarea contravine drepturilor omului și are efecte grave (și chiar toxice) asupra persoanelor care au tulburări mintale, accentuând marginalizarea și excluderea lor socială. Iar modul cel mai eficient identificat de aceștia în a adresa stigma socială este includerea persoanelor cu experiențe trăite de tulburări de sănătate mintală în dezvoltarea programelor, consultarea grupurilor țintă în dezvoltarea conținutului programelor, cât și susținerea lor în timp.

Am discutat în această secțiune subiecte care sunt strâns legate de stigmatizare și prevenirea acesteia și anume rolul stigmatizării în întârzierea accesării de servicii de sănătate mintală pentru cei care au nevoie de ele, alfabetizarea în sănătate mintală a populației generale (ca bază pentru reducerea stigmatizării), dezvoltarea socio-emoțională a copiilor (ca fundament pentru bunăstarea mintală a viitorilor adulți), rolul mass media (ca factor important în propagarea mesajelor stigmatizante), cât și campaniile împotriva stigmatizării.