O infrastructură funcțională este esențială pentru a oferi un nivel de trai decent pentru cetățeni - prin accesul la apă, electricitate, căldură și la o locuință rezistentă - dar și pentru a asigura o deplasare comodă atât a acestora, cât și a altor entități, printr-o rețea de drumuri solidă. Cu toate acestea, în mediul rural, infrastructura este adesea deficitară și insuficient dezvoltată, un aspect ce stă la baza majorității problemelor cu care se confruntă satele și comunele din România. În această secțiune vom discuta în mai mare detaliu deficiențele infrastructurii în mediul rural, de la calitatea locuințelor și accesul la infrastructura de utilități publice, până la dificultățile de transport.

Pentru dezvoltarea continuă a unei localități este esențială o administrație publică eficientă, informată și dotată cu resursele necesare, care să răspundă activ la nevoile locuitorilor. În multe localități din mediul rural, administrațiile locale se confruntă adesea cu dificultăți, provocate de mai mulți factori printre care o lipsă de resurse financiare, competențe insuficiente sau canale de comunicare și cooperare deficitare cu alți actori implicați în localitate (locuitori, ONG-uri, alte administrații etc.). În această secțiune urmează să discutăm problemele principale care influențează modul în care administrațiile locale din mediul rural își gestionează activitatea și care scad gradul ei de eficiență.

Pentru a înțelege mai bine mediul rural este esențială și înțelegerea locuitorilor săi - condițiile în care trăiesc, oportunitățile de care dispun, dar și percepțiile pe care le au. Aceste aspecte sunt influențate de problemele enumerate în restul secțiunilor, dar influențează și ele, la rândul lor, modul în care locuitorii ruralului reacționează la anumite situații și efectuează anumite alegeri. În secțiunea ce urmează, vom discuta despre această perspectivă socială asupra mediului rural, adresând realități precum gradul de sărăcie, îmbătrânirea și migrația populației și provocările tinerilor din mediul rural.

Pentru orice persoană, accesul la serviciile de bază – de educație, sănătate și asistență socială – este esențial pentru a-și trăi viața în mod normal, pentru a cunoaște oportunitățile de care dispune și pentru a dobândi cunoștințele necesare. Cu toate acestea, în mediul rural, accesul este adesea deficitar, datorită unei infrastructuri insuficiente și a unor resurse limitate. În secțiunea ce urmează, vom discuta problemele principale cu care se confruntă fiecare dintre aceste servicii în parte - sistemul educațional, sistemul medicală, serviciile sociale – cu scopul de a evidenția felul în care sunt organizate în mediul rural, măsura în care sunt înțelese și lipsurile pe care le au.

Fiind principalul element asociat în mod convențional cu mediul rural, agricultura reprezintă activitatea economică dominantă în rural, dar și o sursa de hrană esențială pentru mulți săteni. Marea majoritate a locuitorilor ruralului implicați în agricultură sunt fermieri mici și mijlocii, pentru care aceasta reprezintă sursa principală de venit. Mulți dintre ei practică agricultura de subzistență, însă, în prezent, se confruntă cu o serie de dificultăți provocate de resurse insuficiente și competiția pentru acces la piață cu fermele mari și companiile internaționale, care sunt axate pe monoculturi. În secțiunea aceasta vom discuta câteva din provocările principale ale micilor producători agricoli din România.

Deși sectorul agricol este cel dominant în mediul rural, există un număr important de activități non-agricole care ar putea fi practicate de locuitorii ruralului, printre care profesii tradiționale precum cele de meșter sau meșteșugar, dar și diverse mici afaceri sau întreprinderi din industria ospitalității, ce ar putea promova turismul rural. Cu toate acestea, sectoarele non-agricole se confruntă cu o atenție redusă comparativ cu cel agricol, accentuat și de o lipsă de cunoștințe a locuitorilor ruralului când vine vorba de practicarea eficientă a acestor meserii și atragerea de clienți. În secțiunea aceasta urmează să discutăm aceste aspecte, concentrându-ne pe cele două elemente esențiale pentru dezvoltarea unei afaceri - cunoștințe antreprenoriale și surse de finanțare.

România este o țară cu o lungă tradiție populară și cu un patrimoniu cultural imobil și imaterial bogat, o mare parte din el situat în mediul rural. Conservarea patrimoniului contribuie nu numai la păstrarea istoriei și tradițiilor țării, dar și la oportunități prezente pentru locuitori, care pot fi implicați în procesele de restaurare și în activități turistice destinate obiectivelor de patrimoniu. În fond, patrimoniul e și el strâns legat de creșterea calității vieții. Cu toate acestea, realitatea pe teren la momentul actual este una precară, datorată unui număr de factori, printre care resurse financiare limitate, o infrastructură de restaurare insuficient dezvoltată și o legislație incertă. În secțiunea aceasta vom aduce în discuție dificultățile cu care se confruntă protejarea patrimoniului în spațiul rural și asigurarea accesului la acesta, concentrându-ne în special pe cel imobil (case tradiționale, monumente, clădiri etc.).

Importantă pentru dezvoltarea rurală este și starea animalelor, dat fiind numărul lor mare în mediul rural, dar și importanța lor pentru gospodării. Cu toate acestea, accesul limitat la servicii esențiale precum cele veterinare sau cele de sterilizare poate îngreuna creșterea animalelor și protejarea lor pe termen lung. Aceste aspecte vor fi adresate în secțiunea ce urmează.