Care for Romania / Incluziune pentru persoanele LGBTQIA+

Probleme specifice persoanelor transgender

Un studiu al asociației ACCEPT ale cărui rezultate se pot citi în raportul Trans în Romania a chestionat experiențele a peste 130 de persoane trans, iar raportul prezintă problemele cu care aceștia se confruntă în majoritatea domeniilor vieții. Cu puținele excepții ale unor companii internaționale unde se respectă măcar formal standardele de incluziune ale țărilor vestice, în companiile din România există un nivel ridicat, de cele mai multe ori explicit, de discriminare. Persoanele trans au în special probleme atunci când markerul de gen și numele din buletin nu corespund cu identitatea și expresia de gen. De multe ori, motivul respingerii este fățiș, angajatorii precizând că nu pot pretinde angajaților să trateze persoana trans altfel decât în acte sugerând o problemă legală, deși nu este cazul. Raportul menționează persoane care au fost date afară atunci când și-au anunțat intenția de tranziție, pe motiv că “nu ar mai fi respectate” de colegi sau i-ar face pe colegi să se simtă inconfortabil.

O altă problemă este că multe persoane trans au abandonat școala înainte de terminarea liceului din cauza neintegrării, a bullying-ului și a lipsei de sprijin din partea familiei. Femeile trans, care au fost crescute și socializate ca băieți, sunt de regulă într-o mai mare măsură victimele abuzurilor și violenței și continuă să fie stigmatizate și după tranziție. Pentru ele accesul la piața muncii este cel mai dificil și multe recurg la munca sexuală pentru a se întreține. Deoarece munca sexuală este criminalizată în România, nu au nicio protecție din partea statului și sunt des victimele abuzului și tâlhăriilor fără ca poliția să intervină. Perioada pandemiei a fost deosebit de dificilă pentru acest grup, distanțarea socială a însemnat dispariția singurului venit, în absența oricărei forme de protecție (cum ar fi șomajul tehnic la restul populației).

ONG-urile au raportat multe solicitări de sprijin din partea mai multor femei trans la risc să rămână fără adăpost. Față de alte categorii în situații similare, adăposturile publice nu sunt o soluție pentru persoanele trans fiindcă nu sunt în siguranță, hărțuirea continuând de regulă și acolo. O inițiativă demnă de menționat este proiectul TRANScendent coordonat de MozaiQ (realizat cu sprijinul Ikea) care, aflându-se în 2021 la a treia ediție, abordează tema incluziunii persoanelor LGBTQ+ pe piața muncii, cu accent pe persoanele trans. Proiectul urmărește două direcții. Prima se referă la creșterea angajabilității persoanelor trans. Multe din acestea nu au terminat liceul din cauza mediului ostil și lipsei de sprijin familial și se află într-o situație socio-economică precară. Ele sunt ajutate cu training și consiliere pentru pentru a aborda piața muncii (cu scrierea de CV-uri și scrisori de intenție, căutare de joburi și sfaturi pentru interviuri). În cadrul aceluiași proiect a fost publicat și un ghid al persoanelor trans pe piața muncii, iar a doua direcție urmărită este atragerea companiilor în crearea de oportunități pentru persoanele trans, și susținerea acestor organizații în a crea niște practici de recrutare și medii de lucru mai inclusive. În acest sens a fost publicat un ghid pentru angajatorii care vor sa fie sensibili la nevoile persoanelor cu identități de gen care nu se conformează normelor tradiționale. MozaiQ a încheiat parteneriate cu câteva companii multinaționale pentru primirea persoanelor trans în internshipuri și o altă acțiune a proiectului TRANScendent, dedicată comunității largi LGBTQ+ este organizarea unui târg de joburi adresat acesteia, numit Unicorns at Work, unde au participat firme interesate să creeze medii inclusive, unde membrii acestei comunități se pot simți deschiși și în siguranță.

O altă inițiativă notabilă este înființarea în 2020 a Romanian Diversity Chamber of Commerce, care funcționeză pe modelul unei camere de comerț, și este o platformă pentru companiile membre în care pot purta discuții și schimba bune practici pe tema incluziunii și a diversității. Toți membrii sunt companii multinaționale, multe dintre care sunt deja sensibile la acest subiect. Asociația oferă și evenimente de networking, training-uri și a închegat chiar un task-force pe tema incluziunii LGBTQ+ în care unele dintre companiile membre au dorit să se implice (Accenture, EBRD, Dentons, ING, IBM, Ikea, HP, Heineken, Google). Asociația MozaiQ a menționat câteva companii mari care s-au arătat interesate de atragerea comunitătii LGBTQ+, pentru câteva organizând chiar traininguri de creștere a incluziunii: IBM, Societe Generale, Kiwi Finance, Amber Studios, Oracle, Google, Adobe, Amazon (Iași). MozaiQ mai organizează bianual evenimentul Rainbow Breakfasts, eveniment de networking pentru companiile interesate de o mai bună incluziune a persoanelor LGBTQ+.

Tranziția juridică, adică schimbarea markerului de gen în documentele oficiale este de regulă printre ultimii pași ai tranziției după ce tranziția socială și de cele mai multe ori cea medicală au avut loc. Procedura destinată persoanelor transgender este diferită de cea care se aplică pentru restul populației care își schimbă actele, deoarece acestea dintâi nu trebuie doar să se prezinte la oficiile de evidența a populației, ci trebuie să o dea în judecată adresându-se instanțelor de judecată pe raza cărora își au domiciliul și să prezinte „dovezi” că aparțin genului cu care se identifică.

Deoarece nu există reguli și o procedură clară, decizia este la latitudinea fiecărui judecător în parte. În aceste condiții, un judecător poate respinge cererea de modificare a datelor din documente indiferent de argumentele cazului. Similar, un alt judecător poate să condiționeze tranziția juridică de cea medicală (atât hormonală, cât și chirurgicală) fără a ține cont de eventualitatea în care persoana transgender implicată nu își dorește tranziția medicală (parțială sau totală) sau nu o poate parcurge din motive de sănătate sau financiare.

În martie 2021 Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) a condamnat România pentru că nu are o procedură legală specifică pentru a facilita schimbarea actelor de stare civilă pentru persoanele transgender. Practic CEDO spune că statul român pune o povară prea mare asupra persoanelor transgender prin proceduri legale de recunoaștere a identității de gen care duc la un sentiment de vulnerabilitate, umilință și anxietate. Din interviurile derulate cu activiști din domeniu, această decizie a influențat felul în care se desfășoară acum procesele, deciziile pozitive dându-se mai ușor.

Tranziția medicală presupune alinierea la nivel fizic a identității de gen cu caracteristicile sexuale specifice. La femeile trans aceasta presupune în principal tratamentul cu estrogen, construcția sânilor, alte operații de feminizare a feței și câteodată construcția organelor genitale. La bărbații trans vorbim de tratamentul cu testosteron, înlăturarea sânilor (dubla mastectomie) și în unele cazuri construcția penisului. Accesul persoanelor trans la o tranziție medicală sigură și adecvată este restricționat de lipsa specialiștilor, lipsa hormonilor din farmacii și nedecontarea serviciilor și a tratamentelor.

O prima barieră în calea unei tranziții medicale sigure și accesibile ține de faptul că procedurile de schimbare de sex pentru persoanele trans nu sunt abordate în formarea medicilor în România și nu există programe ulterioare de formare. Mulți medici nu doresc să se implice în domeniul acesta din convingeri personale și au atitudini transfobe pe care le comunică persoanelor trans care le cer ajutorul. În acest context, lipsa de acces la specialiști determină multe persoane trans să amâne tranziția sau să o înceapă pe cont propriu, fără supraveghere medicală, informându-se de pe diferitele grupuri de suport.

O altă problemă legată de tranziția medicală este inaccesibilitatea hormonilor. În general, acești hormoni nu sunt disponibili în farmacii, iar când se găsesc sunt foarte scumpi și nu sunt compensați. Astfel, multe persoane apelează la piața neagră, alegând automedicația cu hormoni comandați online. De fapt, niciun serviciu de sănătate pentru tranziția medicală, fie el hormonal sau chirurgical, nu este decontabil de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, fapt care la rândul său restricționează accesul persoanelor transgender la o tranziție accesibilă și sigură.

Neconcordanța între actele de identitate și înfățișarea fizică generează momente foarte umilitoare pentru persoanele trans. Majoritatea personalului care lucrează în relația cu publicul fie în domeniul public sau privat (Poliția, Jandarmeria, Direcțiile de Evidența Populației, dar și bănci, poștă, aeroport), nu înțeleg ce înseamnă identitatea trans și le supun pe aceste persoane unor chestionări stanjenitoare, care câteodată se finalizează prin refuzarea acordării serviciului.

Dacă abuzurile Poliției Române față de romi este deja un fenomen cunoscut și condamnat de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în ultima vreme au intrat în atenția publicului incidente în care femei trans au fost agresate verbal și fizic de poliție. În 2021 a circulat intens în buletinele de știri un video filmat de un pasager dintr-un autobuz din București în care apare o femeie trans schimbând replici aprinse cu alți pasageri. A fost chemată poliția care a tratat-o pe femeie cu o violență nejustificată. Cu sprijinul Asociației ACCEPT ea a depus plângere penală împotriva Poliției Române. Un alt incident mediatizat a fost al unei femei trans care a fost agresată de personalul din aeroportul din Cluj-Napoca și ținută acolo abuziv mai multe ore, pentru faptul că genul din actul de identitate nu corespundea cu înfățișarea.

Conform Organizației Internaționale Intersex din Europa, 1 din 200 de persoane pot avea variațiuni ale caracteristicilor sexuale, iar aceste persoane, numite intersex sunt adesea supuse unor operații de ”corecție” a corpului, pentru a le încadra în unul din cele două sexe. În România nu avem informații despre persoanele intersex, dar se presupune că multe sunt supuse unor operații de “corecție” la o vârstă fragedă, pentru a corespunde mai clar unuia din cele două sexe. Parlamentul European dar și organizațiile internaționale preocupate de drepturile persoanelor intersex militează pentru interzicerea acestor operații pe copii, sustinând că trebuie lăsați să aleagă singuri la o vârstă la care sunt conștienți de genul cu care se identifică. Operațiile sunt considerate problematice deoarece s-a constatat, în alte țări că foarte multe persoane intersex care au avut operații nu se identifică cu genul ales de familie și medici.