Environment for Romania / Orașe prietenoase

Alte probleme

Conceptul de pet-friendly (prietenos cu animalele) este unul cunoscut și la noi în țară. Fie că vorbim de prestatori de servicii (restaurante, hoteluri etc.), fie că vorbim de spații special amenajate pentru animale, din discuțiile pe care le-am avut cu mai mulți proprietari de animale am aflat că de multe ori conceptul de pet-friendly se aplică discriminatoriu (mai ales în cazul prestatorilor de servicii). Adică, un local poate fi pet-friendly pentru un câine de talie mică, dar nu și pentru unul de talie mare.

Din păcate același principiu îl aplică și mulți dintre proprietarii de locuințe care le dau spre închiriere - este dificil pentru oameni de multe ori să găsească locuințe care să-i accepte cu animalele de companie. Ba chiar în anumite orașe sau chiar județe, există politici speciale pentru proprietarii de animale care trăiesc în condominii, acestea nefiind unitare la nivel național. Lucru care poate fi de cele mai multe ori o problema pentru cetățeni, mai ales dacă aceștia trebuie să își schimbe domiciliul în alt oraș sau județ.

De cele mai multe ori atunci când oamenii își fac griji în legătură cu animalele de companie, îngrijorările provin în special din interacțiuni pe care le-au avut cu animale de companie care nu erau dresate sau nu erau gestionate corespunzător de către stăpân. Deși ar putea fi ușor să dai vina pe animale pentru problemele pe care le pot face, depinde de stăpânii lor să se asigure că animalele lor sunt bune viețuitoare și cu cei din jur. Pe lângă nevoia de a fi aplicată în mod real politica pet-friendly, există o problemă și atunci când vorbim despre spațiile care necesită să fie amenajate pentru a acomoda nevoile animalelor de companie și mai ales a câinilor. În prezent, spațiile amenajate în majoritatea orașelor sunt insalubre și de dimensiuni foarte mici.

Situația animalelor fără stăpân din orașele din România reprezintă o problemă crescândă. Potrivit unei statistici realizate de Guvernul României în perioada 2016-2020, aproximativ 73.000 de câini sunt capturați în fiecare an în vederea gestionării lor. În prezent, cadrul legal prevede că animalele fără stăpân sunt colectate și transportate către adăposturile de stat sau private, în cazul în care primăria UAT-ului încheie un contract cu o firmă specializată în acest domeniu.

Dacă aceste animale nu sunt revendicate sau adoptate în termen de 14 zile, adăposturile au dreptul să le eutanasieze conform legii. Această metodă este extrem de problematică din punct de vedere al drepturilor animalelor, dar și ineficientă. Problema animalelor fără stăpân este rezultatul în mare parte a neglijenței umane și a abandonului animalelor de companie. Eutanasierea animalelor fără stăpân poate ascunde această responsabilitate și poate duce la perpetuarea ciclului abandonului și al suprapopulării.

Există alternative la eutanasierea animalelor fără stăpân, cum ar fi programele de sterilizare și adopție responsabilă. Prin implementarea acestor programe, se poate controla și reduce efectivul animalelor fără stăpân excluzând opțiunea eutanasierii. Problema abandonului animalelor are legătură directă cu modul în care oamenii își asumă rolul de proprietari de animale de companie. Astfel, există și o nevoie de responsabilizare a deținătorilor de animale de companie. Multe dintre acestea ajung să fie abandonate din cauza faptului că proprietarii realizează că nu au resursele necesare să le îngrijească sau răbdarea de care multe dintre acestea au nevoie.

Pe lângă asta, mulți proprietari nu își cunosc responsabilitățile legale față de animalele adoptate și ajung să comită chiar ilegalități. De exemplu, deși există cadru legal care obligă proprietarii de câini să îi sterilizeze, microcipeze și să îi înregistreze în Registrul Câinilor cu Stăpân, în realitate conform unei statistici realizate de Coaliția de ONG-uri pentru Protectia Animalelor, doar 15% din câinii înregistrați în România sunt sterilizați, iar majoritatea câinilor nu sunt luați în evidența Registrului. Mai mult decat atât, gestionarea pisicilor fără stăpân prezintă și ea o problema, deși suprapopularea lor nu afectează în mod direct oamenii, ea poate influența ecosistemul din care fac parte.

O strategie eficientă în cazul pisicilor comunitare care nu se pot adapta la viața de animal de companie este metoda “trap, neuter, and release” (capturare, sterilizare și eliberare). Problema gestionării animalelor fără stăpân în România necesită o abordare mai modernă, care să includă programe de sterilizare în masă și strategii de tip capturare, sterilizare și eliberare. Este crucială implicarea autorităților locale, ONG-urilor și comunității în general pentru a asigura implementarea și susținerea acestor strategii, astfel încât să se obțină rezultate pe termen lung în controlarea și reducerea numărului de animale fără stăpân, precum și în promovarea unei relații responsabile între oameni și animale.