Sectorul sanitar public din România este coordonat de către Ministerul Sănătății. Drept urmare, acesta este o instituție cu rol central în asigurarea, reglementarea și monitorizarea accesului public la serviciile de sănătate (inclusiv cele de sănătate mintală). Ministerul Sănătății este responsabil cu formularea politicilor publice în sectorul sănătății cu scopul de a-l face modern, accesibil și echitabil, dar și cu coordonarea serviciilor publice de sănătate. Ministerul Sănătății este, astfel, responsabil să răspundă nevoilor de sănătate ale cetățenilor, având capacitatea de a contribui la îmbunătățirea stării de sănătate a populației. În plus, un rol cheie al instituției este de a iniția, implementa și sprijini programe de educație și informare în sănătate. Deoarece sănătatea mintală este o componentă importantă a sănătății individului, Ministerul Sănătății are un rol central în definirea modalității prin care o persoană poate accesa servicii și tratamente, în consecință - pentru a se asigura faptul că sunt pe deplin înțelese de către autorități - la nivelul Ministerului Sănătății a fost instituită o comisie specializată - Comisia de psihiatrie şi psihiatrie pediatrică.

La nivel județean, structurile deconcentrate ale Ministerului Sănătății sunt Direcțiile de Sănătate Publică (DSP-uri). La rândul lor, acestea joacă un rol important în facilitarea interacțiunii dintre cetățean, servicii de sănătate și minister. Printre responsabilități se găsesc activități de monitorizare a stării de sănătate a comunităților, inspecții sanitare și (în colaborare cu alte autorități locale) promovarea și organizarea acțiunilor în domeniul prevenției și educației în sănătate mintală.

Centrul Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog, înființat în anul 2009, este o instituție publică centrală, aflată în directa subordonare a Ministerului Sănătății. Este responsabilă cu coordonarea activităților în zona sănătății mintale la nivel național și poate elabora propuneri legislative și proiecte în domeniu, care sunt supuse spre aprobare Ministerului Sănătății. Printre principalele atribuții ale CNSMLA se află propunerea de priorități în programele de sănătate mintală, dezvoltarea de ghiduri de bună practică, monitorizarea și evaluarea serviciilor de sănătate mintală la nivel național, colectarea și gestionarea datelor statistice, cât și asigurarea și coordonarea, implementarea și monitorizarea programului național de sănătate mintală. În termeni simpli, instituția reprezintă nucleul din care sunt coordonate toate activitățile și inițiativele cu privire la sănătatea mintală a românilor.

Pe lângă responsabilitatea de a avea o privire de ansamblu asupra politicilor referitoare la sănătatea mintală și modalitatea de implementare a acestora, CNSMLA are și rolul de a contribui la formarea profesională a personalului care lucrează în rețeaua națională de sănătate mintală prin organizarea de cursuri, asigurarea de consultanță și asistență tehnică.

Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) este o instituție publică de interes național care gestionează și administrează sistemul de asigurări sociale de sănătate în România. Instituția joacă un rol cheie în accesul public la sistemul sanitar, una dintre atribuțiile principale fiind stabilirea contractuluicadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, după consultarea cu toți actorii naționali relevanți. De aici reiese importanța acestei instituții - dacă o persoană este asigurată sau nu, dacă poate beneficia de consiliere psihologică decontată din asigurările sociale sau în ce context, cum este finanțat spitalul în care accesează servicii psihiatrice, care sunt procedurile de decontare ale acestor servicii, dacă persoana are dreptul la tratament gratuit sau chiar și ce furnizor de servicii îi poate oferi acest tratament - toate aceste aspecte sunt impactate de hotărârile CNAS.

În subordinea CNAS se află și Casele de Asigurări de Sănătate Județene și cea a Municipiului București (CJAS-uri, respectiv CASMB), Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului (CASMTCT), cât şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti (CASAOPSNAJ). Toate au personalitate juridică și bugete proprii, însă activitatea lor este subordonată CNAS.

În România, începând din anul 2015, asigurarea continuă a calității serviciilor medicale și a siguranței pacientului intră în responsabilitatea Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate. Această instituție publică, sub îndrumarea Ministerului Sănătății, are ca principale roluri acreditarea unităților sanitare, elaborarea strategiei naționale pentru asigurarea calității în sistemul de sănătate, precum și promovarea și derularea de activități de cercetare în domeniu, cu scopul de a facilita dezvoltarea sectorului sanitar și de a-l alinia cu standardele europene și internaționale

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂ, MANAGEMENT ȘI PERFECȚIONARE ÎN DOMENIUL SANITAR (SNSPMPDSB) / INSTITUTUL NAŢIONAL DE MANAGEMENT AL SERVICIILOR DE SĂNĂTATE (INMSS)

SNSPMPDSB a fost înființată în anul 2009, ca organizație cu personalitate juridică, sub directa coordonare a Ministerului Sănătății, după comasarea Şcolii Naţionale de Sănătate Publică şi Management Sanitar Bucureşti cu Centrul Naţional de Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti.

Printre atribuțiile sale, conform legislației de înființare, se regăseau: organizarea de cursuri de formare în managementul serviciilor de sănătate, economia sanitară şi managementul financiar, managementul cabinetului medical şi promovarea sănătăţii. Organizația gestionează platforma PerfMed, care oferă cursuri online de educație medicală continuă și poate elibera certificate de formare care sunt atestate de Ministerul Sănătății și al Educației.

De asemenea, instituția acordă asistenţă tehnică în domeniul sănătăţii publice şi al managementului sanitar, având un rol tehnic şi profesional în dezvoltarea strategiilor de sănătate publică. Și nu în ultimul rând, are atribuții de cercetaredezvoltare în domeniul managementului serviciilor de sănătate. Din octombrie 2022, instituția s-a reorganizat și atribuțiile au fost preluate de Institutul Național de Management al Serviciilor de Sănătate (INMSS). Website-ul instituției nu a fost actualizat, însă documentele oficiale nu mai conțin însemnele SNSPMPDSB, ci ale INMSS.

Spitalele de psihiatrie sunt unitățile medicale specializate care pot acorda îngrijiri medicale bolnavilor diagnosticați cu tulburări mintale, dar și persoanelor care se află în curs de a fi diagnosticate. Rolul acestora este crucial în ceea ce privește diagnosticarea, tratarea și îngrijirea pacienților psihiatrici. La fel ca în cazul spitalelor de psihiatrie, secțiile de psihiatrie din cadrul unităților sanitare nespecializate reprezintă un important punct de intrare al populației către serviciile din domeniul sănătății mintale. În prezent, în România sunt 36 de spitale de psihiatrie și 4 spitale de maximă siguranță (spitale în care sunt internați pacienți care au comis infracțiuni). Luând în calcul capacitatea acestor spitale, dar și a secțiilor de psihiatrie din spitalele nespecializate, sistemul sanitar românesc pune la dispoziția populației 16.456 de paturi atât pentru internare continuă, cât și pentru internare de zi (INSS, 2021).

Sanatoriile sunt unități sanitare cu paturi (care oferă servicii pentru pacienții internați), însă care au un rol diferit față de spitalele și secțiile de psihiatrie. În România există un singur sanatoriu de nevroze care deservește întreaga țară – Sanatoriul de Nevroze Predeal. Instituția funcționează sub directa coordonare a Ministerului Sănătății, iar serviciile pe care le oferă sunt curative (de tratament) și de recuperare, însă preponderent prin activități de fizioterapie, balneologie, kinetoterapie, psihoterapie și terapie ocupațională. Acesta are 140 de paturi și primește pacienți (pe termen mediu, 15-30 de zile) care au un diagnostic de tulburări de anxietate, de adaptare, de somn, afective sau alte tulburări psihice în stadiu compensat (sau stabil) la momentul internării. Deși serviciile acestuia sunt decontate de către CNAS, pentru condițiile sporite de confort, cei care se internează trebuie să plătească și o coplată. De asemenea, mai există Sanatoriul de Neuropsihiatrie Podriga, o instituție sanitară și socială care preia pacienți cu tulburări neuropsihiatrice cronice.

Spitalul are o capacitate de 80 de paturi și oferă asistență psihiatrică, servicii de medicină internă și activități de terapie ocupațională, ergoterapie și psihoterapie, pacienții fiind internați pentru pe o perioadă lungă de timp

Centrele de sănătate mintală sunt unități medicale publice, fără personalitate juridică, organizate la nivelul spitalelor. În momentul de față există 80 de astfel de centre la nivel național, care au ca misiune acordarea de îngrijiri persoanelor diagnosticate cu tulburări mintale la nivel comunitar. Acestea sunt organizate cu servicii specializate pe copii sau adulți și conform legislației, au în componența lor echipe multidisciplinare de specialiști. Printre atribuțiile CSM-urilor se numără evaluarea și depistarea timpurie a tulburărilor mintale, furnizarea intervențiilor în criză, asigurarea asistenței la domiciliu, asigurarea asistenței medicale curative și a serviciilor de reabilitare psihosocială, asigurarea serviciilor de psihoterapie și terapie ocupațională, direcționarea către locuințe protejate, ateliere protejate, comisii de expertiză a capacității de muncă, unități de ajutor social, învățământ și alte unități sanitare, cât și monitorizarea familiilor la risc.

Nu în ultimul rând, acestea au în atribuții și îndrumarea medicilor de familie în acordarea de îngrijiri de sănătate mintală în baza unor protocoale de colaborare, cât și o serie întreagă de activități de suport pentru psihopedagogia școlară. Toate sunt servicii critice de sănătate mintală comunitară.

Asistența medicală comunitară este un program coordonat de Ministerul Sănătății menit să vină în sprijinul comunităților vulnerabile care întâlnesc obstacole în procesul de accesare a serviciilor medicale. Deoarece sectorul de medicină generală (de familie) suferă de un deficit crescut de personal, dar și de o distribuție neuniformă pe teritoriul României, cu precădere în zonele rurale sau dezavantajate, nevoia de asistență medicală a acestor comunități a împins autoritățile să creeze un program care să acopere aceste neajunsuri.

În ceea ce privește implicarea lor în domeniul sănătății mintale, unele dintre atribuțiile asistenților medicali comunitari sunt de a identifica persoanele cu eventuale afecțiuni psihice care se află în aria lor teritorială de acțiune, de a livra servicii de informare și educare și de a facilita accesul la serviciile medicale specializate. De asemenea, aceștia sunt implicați și în managementul de caz al persoanelor diagnosticate cu tulburări psihice, făcând parte din echipa terapeutică coordonată de medicul de familie sau centrele de sănătate mintală din zona în care se află în limita competențelor pe care le au.

Mediatorii sanitari sunt categorii de personal de asistență comunitară care asigură comunicarea dintre comunitățile rome și serviciile de sănătate. Rolul lor este de a facilita accesul persoanelor din grupuri vulnerabile la servicii de sănătate, de a promova sănătatea în comunitate și de a informa și educa membrii comunității în ceea ce privește sănătatea. Conform legii, un mediator sanitar ar trebui să deservească o comunitate de 500-750 de beneficiari, fiind deseori primul punct de contact al comunităților rome defavorizate către sistemul sanitar. Prin abilități de comunicare și facilitare, mediatorul sanitar se asigură că persoanele care se află în evidența lor vor beneficia de aceleași drepturi și servicii în sistemul sanitar, fără să fie victime ale excluderii formale sau informale, sau ale discriminării. Rolul mediatorilor sanitari este, astfel, extrem de important și în domeniul sănătății mintale, tocmai prin atribuțiile de facilitare către sistemul de sănătate

Asistența socială în România este oferită în sistemul public prin intermediul Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC-uri) instituite la nivelul fiecărui județ și în sectoarele Municipiului București, în calitate de furnizori de servicii sociale. Activitatea este coordonată de către președintele consiliului județean din fiecare județ și al municipiului București, însă funcționează ca serviciu public cu personalitate juridică. Tot aceste instituții sunt cele care asigură aplicarea politicilor sociale la nivel județean, în special cele care privesc grupurile vulnerabile.

Serviciile acestora sunt în general structurate atât pentru a asigura protecția drepturilor copilului, cât și pentru oferirea de asistență socială persoanei adulte aflată în dificultate. Serviciile de sănătate mintală sunt parte integrantă în structura de specialitate a acestor instituții (cât și a altor instituții subordonate lor) existând posturi de psihologi sau psihopedagogi speciali. Exemple de instituții subordonate, care au prevăzute în structura de personal specialiști în sănătate mintală, sunt cele specializate pentru copii separați sau cu risc de separare de familie, pentru sprijinirea persoanelor cu dizabilități, sprijinul persoanelor vârstnice, asistența victimelor violenței domestice, a victimelor traficului de persoane, a persoanelor imigrante și refugiate, a persoanelor fără adăpost sau a altor categorii vulnerabile.

Cabinetele de asistenţă psihopedagogică/psihologică din cadrul școlilor oferă consiliere psihopedagogică preșcolarilor, elevilor, părinților, dar și cadrelor didactice. Conform legislației actuale, unui consilier școlar îi este alocat un număr minim de 600 de elevi, respectiv un minim de 300 de preșcolari. În România, la nivelul anului 2022, existau aproximativ 3.000 de consilieri școlari, un număr insuficient pentru acoperirea efectivului de copii. Cu toate acestea, rolul consilierilor școlari este esențial pentru domeniul sănătății mintale, deoarece sunt cei care trebuie să realizeze procedurile de screening (teste, consulturi sau investigații pentru detectarea timpurie a unor tulburări) și de prevenție pentru tulburările comportamentale, comportamentele de risc sau de disconfort psihic al copiilor

Instituția Avocatului Poporului a început să fie activă în România începând cu anul 1997, având un mandat general de apărător al drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice în raport cu autorităţile publice. Astfel, Avocatul Poporului se poate sesiza din oficiu când identifică semnale de posibile încălcări ale drepturilor omului. În relație cu sănătatea mintală, în ultimii ani, instituția a publicat o serie de rapoarte speciale în care a realizat investigații asupra respectării drepturilor omului în spitalele de psihiatrie, prescrierea substanțelor psihotrope copiilor instituționalizați, sănătatea mintală a copiilor în perioada pandemiei COVID-19, sau asistența psihologică în cadrul centrelor de reținere și arestare preventivă. Aceste rapoarte, cât și alte documente dezvoltate de Avocatul Poporului, vor fi citate și în cadrul prezentului raport.

Comisia Uniunii Europene este corpul executiv al Uniunii Europene. Aceasta administrează acțiunea UE prin Directorate Generale împărțite pe domenii precum ministerele unui stat. Comisia este singura care poate propune inițiative de lege, în timp ce Parlamentul poate emite doar recomandări. Consiliul Uniunii are, la rândul său, putere legislativă de inițiere, dar momentan nu la nivelul critic al Comisiei. Comisia publică rapoarte anuale pe mai multe direcții, una fiind sănătatea, rapoarte în care sănătatea mintală devine din ce în ce mai mult o prioritate.

Pe lângă susținerea proiectelor europene din domeniul sănătății, Comisia are și un Grup de Coordonare pentru Promovarea Sănătății, Prevenirea Bolilor și Gestionarea Bolilor Netransmisibile (SGPP) înființat oficial în 2018. Grupul a fost format în completarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă ONU care vizează și zona de sănătate, unde este atinsă și sănătatea mintală.

Grupul promovează bune practici, însă Uniunea are competențe reduse în zona de sănătate, limitându-se mai mult la recomandări și la indicarea direcțiilor generale, acțiunile Comisiei vor fi, deci, pe măsura acestor competențe. Recent, Comisia a anunțat că se va concentra pe întărirea Uniunii Europene a Sănătății, iar planul de acțiune EU4Health, propus de Comisie pentru perioada 2021- 2027, are o componentă de sănătate mintală.

Parlamentul European este principalul organ legislativ al Uniunii (față de care Comisia trebuie să răspundă), echivalent majorității parlamentelor naționale din statele membre europene. Singurul corp cu membri aleși direct de către cetățenii europeni, odată la 5 ani, acesta nu are drept de inițiativă legislativă, dreptul decizional al Parlamentului este împărțit cu Consiliul UE. Precum majoritatea parlamentelor statelor europene, Parlamentul European lucrează în comitete.

În sine, sănătatea mintală este un subiect transversal, care este adresat în mai multe Comitete ale Parlamentului, nu doar în cele care adresează mediul, sănătatea publică și siguranța alimentară. Astfel, subiecte care ating sănătatea mintală se regăsesc și pe agendele comitetelor de educație și cultură, al celor pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, legal, sau pentru libertate, justiție și afaceri interne. Pentru ca legile pentru îmbunătățirea sănătății mintale europene să devină realitate, cooperarea Parlamentului este vitală. Parlamentul European a început să poziționeze sănătatea ca prioritate, prin subiecte ca gestionarea cancerului și a pandemiei COVID-19, tendință ce ar putea fi benefică și pentru alte subiecte de sănătate în viitor, inclusiv cea mintală.

Diferit de Consiliul Uniunii Europene și Consiliul Europei, Consiliul European este o instituție guvernantă a Uniunii Europene, alcătuită din șefii de stat ai statelor membre, Președintele Comisiei și Președintele Consiliului European. Acest corp are ca rol principal setarea direcției strategice a Uniunii Europene și, având în vedere componența sa, acționează și ca un „șef de stat colectiv”, rezolvând anumite conflicte și dirijând o parte din politica externă a Uniunii. Prin setarea sănătății publice drept o direcție prioritară pentru Uniune, Consiliul are potențialul de a aduce sănătatea mintală în discuție la diferite nivele legislative și executive europene.

Consiliul Uniunii Europene este un organism legislativ al Uniunii Europene, format din miniștrii statelor membre, grupați în funcție de domeniul de expertiză. Președinția Consiliului se rotește odată la șase luni, pentru a permite tuturor statelor membre să contribuie la ariile care le interesează. Astfel, atunci când se discută probleme din domeniul sănătății, miniștrii de sănătate din toate statele membre se reunesc pentru a propune proiecte de lege.

Într-un număr limitat de domenii, Consiliul are dreptul de a iniția propuneri legislative, drept de obicei rezervat Comisiei. Consiliul de Miniștri influențează puternic domeniul de sănătate al tuturor statelor membre, sănătatea mintală nefiind o excepție. Cel mai recent, Consiliul a decis să suspende proiectarea unui protocol adițional la Convenția de la Oviedo cu privire la practica sistemului de sănătate mintală, întrucât au fost semnalate probleme legate de drepturile pacienților de a nu fi forțați în tratament sau internați nevoluntar. Consiliul a cerut opinia Comitetului Director pentru Drepturile Omului din domeniul medicinei și a sănătății înainte de a continua cu proiectul de lege.

CJUE este organismul european care se asigură că legislația europeană este interpretată și aplicată într-un mod consistent în toate statele membre UE. Se asigură, de asemenea, că dreptul european este respectat, rezolvând toate disputele juridice dintre guvernele statelor membre (sau alte entități private) și instituțiile europene. CJEU are o multitudine de competențe, printre care și interpretarea legislației, anularea anumitor acte juridice europene sau chiar sancționarea unor instituții sau state membre europene, toate ajutând la integrarea europeană. Întrucât Uniunea Europeană are multă influență legislativă în ceea ce privește drepturile omului, inclusiv drepturile persoanelor cu tulburări mintale, CJEU poate ajuta la integrarea abordării la nivel european a problemelor de sănătate mintală.

Înființată în 2009, Alianța Membrilor Parlamentului European pentru Sănătate Mintală are scopul de a reuni membrii Parlamentului European cu părți interesate, precum diferite ONG-uri care acționează la nivel național în statele membre, pentru dezvoltarea unor politici ale Uniunii Europene care să contribuie la prevenirea și tratarea corectă a problemelor de sănătate mintală, cu accent pe experiența persoanelor afectate. Gruparea se întâlnește de 2-3 ori pe an, colaborând la acțiunile derulate la nivelul Uniunii Europene pentru a aduce sănătatea mintală în vedere în mai multe domenii relevante. La începutul anului, Alianța a atras atenția Uniunii Europene asupra nevoii de a forma un plan concret de acțiune pentru criza globală de sănătate mintală care vine în urma pandemiei. Alianța formată de GAIMAN-Europe este susținută de un număr de europarlamentari români și implică mai mulți actori naționali, precum Liga Română pentru Sănătate Mintală.

Această agenție executivă a fondat Acțiunea Comună pentru Sănătate Mintală și Bunăstare, având 51 de parteneri din statele membre europene – în România, partenerul este Centrul Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog. Obiectivul acțiunii comune este de a promova sănătatea mintală și bunăstarea, de a preveni tulburările mintale și a îmbunătăți îngrijirea și incluziunea socială a persoanelor cu tulburări mintale din Europa.

Rolul Agenției Europene pentru Medicamente este de a autoriza și monitoriza toate medicamentele comercializate la nivelul Uniunii Europene. Pentru a introduce un medicament pe piața europeană, orice companie farmaceutică are nevoie de aprobarea Comisiei Europene, aprobare care se acordă în baza evaluărilor realizată de Agenția Europeană pentru Medicamente. Rolul agenției este important în contextul domeniului de sănătate mintală din România, deoarece, chiar și după autorizarea punerii pe piață a unui medicament, agenția contribuie la identificarea posibilelor probleme sau ineficiențe legate de utilizarea medicamentelor. Mai mult decât atât, agenția colaborează cu autoritățile naționale în ceea ce privește accesul la tratamente inovatoare.

Organizația Mondială a Sănătății este un organ ONU care influențează toate aspectele sănătății publice din statele membre, implicit și în domeniul sănătății mintale. Rolul organizației este menținerea populației globale la cea mai bună stare de sănătate posibilă. Aplicarea acestui obiectiv în contextul sănătății mintale se realizează prin faptul că OMS sprijină statele membre în promovarea sănătății mintale, prevenirea tulburărilor mintale și accesul la tratamente de calitate. Organizația acționează în următoarele domenii: integrarea sănătății mintale în sistemul general de sănătate și cel pentru afecțiuni specifice (precum HIV și tuberculoză), sănătatea mintală la locul de muncă, promovarea tratamentului de calitate și a drepturilor persoanelor care utilizează aceste servicii, politici și legislație despre sănătatea mintală, susținere psihologică în situații de criză umanitară, economia sănătății mintale, sănătatea mintală a copiilor și tinerilor, dezvoltarea testării și intervențiilor psihologice inclusiv digitale și promovarea generală a sănătății mintale. În acest sens, OMS a publicat o inițiativă specială pentru sănătatea mintală pentru a îndemna statele să adreseze problema din sistemele lor individuale de sănătate, acoperind perioada 2019-2023.

Parte din Organizația Națiunilor Unite, UNICEF sprijină copiii din peste 190 de țări (printre care și România) prin intervenții în zona protecției copilului și incluziune socială, reducerea mortalității în rândul copiilor, educație, politici sociale, asistență în caz de urgență sau dezastre, echitate de gen, inovație și cercetare. Misiunea UNICEF în România se concentrează predominant pe dezvoltarea de programe și inițiative menite să ofere tuturor copiilor oportunitatea de a avea acces la servicii de sănătate, condiții de trai decente și posibilitatea de a se simți în siguranță. Spre exemplu, unul dintre programele UNICEF România, Pachetul Minim de Servicii, urmărește creșterea accesului copiilor vulnerabili la servicii de bază în sănătate, protecție socială și educație. Aceștia implementează servicii comunitare integrate, menite să ofere o abordare complexă a bunăstării copiilor, unde sănătatea mintală este unul dintre subiectele adresate. Mai mult, UNICEF România realizează periodic cercetări și pe subiectul sănătății mintale a copiilor, cât și recomandări de intervenție. Ultimele astfel de rapoarte publicate sunt citate și în acest raport.

Oficiul Regional ONU în Europa este unul dintre cele șase birouri regionale ale Organizației Națiunilor Unite, având sub influența sa 53 de state. ONU susține state în procesul de proiectare de planuri și politici pentru a îmbunătăți prevenirea, îngrijirea și tratarea problemelor de sănătate mintală, domeniul făcând parte din Obiectivele de Dezvoltare Durabilă pentru perioada 2015-2030 (obiectivele 3 și 17). Biroul Regional ONU publică planuri de acțiune pentru sănătate mintală, cel mai recent acoperă perioada de după 2020. În 2021, după ce amploarea daunelor pandemiei Covid-19 au devenit clare, ONU a lansat Coaliția Pan-Europeană pentru Sănătate Mintală, cu scopul de a adresa lacunele din sistemele naționale de sănătate în ceea ce privește sănătatea mintală

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) este o organizație internațională care lucrează la crearea de standarde internaționale înalte pentru politici economice sustenabile. În domeniul sănătății mintale, OECD subliniază efectul negativ al problemelor de sănătate mintală asupra economiei, în special în ceea ce privește piața muncii. Pentru a combate aceste efecte, OECD a dezvoltat un set de sugestii pentru elaborarea de politici publice pentru abordarea integrată a sănătății mintale. Momentan, România se află în poziția de stat candidat, însă OECD desfășoară anual cercetări asupra situației din țară, oferind recomandări.

Consiliul Europei este o organizație internațională interguvernamentală care activează în regiunea mai largă a Europei, membre fiind toate statele Uniunii Europene, dar și alte state din centrul și estul continentului, care însă nu sunt membre UE. Des confundat cu instituții cu un nume similar din cadrul Uniunii Europene (Consiliul European și Consiliul Uniunii Europene/Consiliul de Miniștri), Consiliul Europei acționează independent de Uniunea Europeană în sfera largă a protecției de drepturi – drepturile omului, ale democrației, ale copiilor, statul de drept și lupta împotriva discriminării de orice natură, printre altele.

Consiliul susține drepturile persoanelor cu dizabilități, inclusiv cele cu dizabilități psihice și tulburări de sănătate mintală, în special dreptul la o viață fără discriminare și cu demnitate. Un corp deosebit de cunoscut al Consiliului Europei este Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care, de asemenea, influențează deciziile legislative ale statelor membre în ceea ce privește sănătatea mintală. Aceasta acționează prin recomandări sau prin sancțiuni, atunci când drepturile omului nu sunt respectate.

Mental Health Europe este o rețea de organizații neguvernamentale europene (printre care și România) al căror scop este promovarea sănătății mintale, prevenirea problemelor psihice și îmbunătățirea tratamentului și a susținerii persoanelor cu tulburări de sănătate mintală. Aceasta colaborează cu instituții europene și organizații internaționale pentru a destigmatiza sănătatea mintală și de a promova politici de sănătate mai comprehensive. MHE oferă o voce utilizatorilor de servicii de sănătate mintală prin includerea lor ca membri și asigurându-se că aceștia au un cuvânt de spus în activitățile organizației, iar nevoile lor sunt auzite la nivel european. Mai mult, MHE evaluează bianual performanța președinției Consiliului Uniunii Europene pe probleme de sănătate mintală și drepturile omului. Organizația publică periodic ghiduri relevante pentru sănătatea mintală (inclusiv în limba română) și realizează scurte materiale care implică organizații locale sau care descriu probleme și din România.

Asociația Europeană de Psihiatrie a fost fondată în anul 1983, scopul înființării ei fiind promovarea psihiatriei practicată în Europa în domeniile de cercetare, tratament și formare profesională. Cele trei axe pe care se bazează asociația sunt considerate complementare în ceea ce privește disciplina psihiatriei. Mai mult decât atât, asociația este considerată un mediator în rândul practicienilor, consiliilor oficiale și autorităților publice în ceea ce privește politicile referitoare la sănătatea mintală. Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie este membră a Asociației Europene de Psihiatrie.

Fundația Estuar (înființată în 1993) este una dintre cele mai mari organizații neguvernamentale dedicate sănătății mintale, care oferă alternative la sistemul public pacienților diagnosticați cu tulburări psihice. Serviciile Fundației Estuar vin în special în sprijinul persoanelor care nu au acces la sistemul de stat sau posibilitatea de a primi îngrijiri în mediul privat. Fundația Estuar pune la dispoziția beneficiarilor săi diverse servicii, printre care 4 centre sociale situate în orașe diferite din țară, 3 locuințe protejate, programe de prevenție și promovare a sănătății, consiliere psihologică, dar și consultații psihiatrice. Conform site-ului Estuar, aceștia au ajuns la peste 2.400 de beneficiari în tot acest timp.

ARPS este o organizație non-profit din România activă în domeniul de prevenire a suicidului. Rolul ARPS este esențial pentru societatea românească întrucât este entitatea care coordonează linia telefonică antisuicid, oferind astfel acces la consiliere de urgență persoanelor în situații de criză suicidară. Mai mult decât atât, dacă linia de ajutor nu este disponibilă (trebuie menționat faptul că linia antisuicid se bazează exclusiv pe voluntariat și este activă vineri-duminică de la 19:00 la 7:00), ARPS oferă ajutor și prin email.

Liga Română pentru Sănătate Mintală este o organizație non-profit pornită dintr-o inițiativă multidisciplinară care acționează în domeniul sănătății mintale din România. Misiunea membrilor organizației (psihiatri, psihologi și sociologi), este de a cerceta evoluția fenomenelor comunitare, sociale, economice și culturale, dar și influența acestora asupra societății, pentru a juca rolul de organizator sau consultant în programe de sănătate mintală, dar și pentru a avea posibilitatea de a se transforme într-un grup de presiune în raport cu factorii care influențează deciziile politice în ceea ce privește domeniul sănătății mintale.

Mental Health for Romania este o organizație non-profit pornită la inițiativa unor tineri studenți pentru a îmbunătăți accesul la servicii de sănătate mintală și pentru a crește gradul de conștientizare al domeniului sănătății mintale în rândul tinerilor. Activitatea lor a început cu doi ani în urmă, odată cu crearea Hărții Specialiștilor, o hartă interactivă cu specialiști din domeniul sănătății mintale care oferă servicii decontate sau gratuite pentru categorii sociale vulnerabile. Mai mult decât atât, specialiștii afișați pe hartă pot fi filtrați în funcție de experiența lor - de exemplu, experiența cu persoanele LGBTQI+. Pentru creșterea gradului de conștientizare, MHR desfășoară workshop-uri în școli și licee din țară pe tema sănătății mintale, au creat grupuri de suport pentru persoanele diagnosticate cu tulburarea bipolară și lucrează activ la publicarea de resurse educative. Printre alte proiecte, aceștia sunt implicați și în domeniul cercetării cu scopul de a înțelege mai bine nevoile românilor în materie de sănătate mintală

Minte Forte este o asociație non-profit locală (din Cluj-Napoca), înființată în anul 2010. Aceasta dezvoltă programe și evenimente pentru promovarea sănătății mintale, educație și sprijin pentru menținerea sănătății mintale, cât și dezvoltare psihologică. Printre alte activități, oferă și servicii de consiliere psihologică și psihoterapie, atât individuală cât și de grup. Mai mult, organizația dezvoltă programe alternative în școli prin educație non-formală, cât și programe de dezvoltare emoțională și a abilităților sociale prin escaladă (cățărat).

Fundația FARA oferă servicii sociale și se concentrează pe creșterea calității vieții copiilor proveniți din centre de plasament sau din familii dezavantajate. De asemenea, sprijină persoane cu dizabilități în a avea o viață independentă, cărora le pun la dispoziție locuințe protejate. Fundația FARA se remarcă în domeniul sănătății mintale în România prin oferirea de terapie, recuperare și servicii de consiliere psihologică gratuită pentru beneficiarii programelor lor. Mai mult decât atât, aceștia oferă sprijin activ prin servicii integrate și suport psiho-social și educațional pentru tinerii care părăsesc sistemul de protecție și tinerii vulnerabili din comunitate care se pregătesc pentru viața independentă.

Asociația Samusocial are ca scop oferirea de ajutor persoanelor fără adăpost. În ceea ce privește importanța organizației în sfera sănătății mintale, aceștia oferă servicii de consiliere psihologică și consultații psihiatrice gratuite persoanelor fără adăpost și îi sprijină în procesul de reinserție socială. Aceste activități se realizează prin serviciile oferite în cadrul Cabinetului MedicoPsiho-Social, cât și prin intermediul unor echipe mobile de intervenție care identifică persoanele din stradă care au nevoie de ajutor.

Programul central al Asociației Lindenfeld, Ajungem Mari, este un program la nivel național care sprijină pe termen lung copiii și tinerii instituționalizați, prin activități săptămânale realizate de peste 1.400 de voluntari. Aceștia lucrează cu 3.000 de copii și tineri cu vârste cuprinse între 7-20 de ani din centre de plasament, centre de zi, apartamente de tip familial și din asistență maternală, în parteneriat cu instituțiile de stat (DGASPC – Direcţiile de Protecţie a Copilului) și centre private, din Bucureşti şi 24 de judeţe. Începând cu anul 2022, aceștia au inclus o nouă componentă în programul lor – consiliere psihologică și psihoterapie pentru beneficiarii programului lor. Astfel, deși organizația nu are un profil dedicat sănătății mintale, aceasta contribuie semnificativ la sănătatea mintală a tinerilor instituționalizați.

Cunoscut și sub numele de Desenăm Viitorul Tău, organizația este un ONG înființat în 2013 de către tineri care provin din sistemul de protecție al copilului, care își doreau să ajute prin activități educative și de sprijin tineri care au un traseu similar. Unul dintre proiectele organizației, strâns legat de sănătatea mintală, este înființarea unui centru terapeutic pentru tinerii abandonați (la Chiajna). Acesta organizează printre alte activități de viață independentă și consiliere și servicii de psihoterapie oferite de către terapeuți specializați în traumă.

Înființată în 1991, organizația are ca misiune sprijinirea copiilor care provin din medii sărace și defavorizate, în special în domeniul educațional. În plus, oferă și servicii de consiliere și psihoterapie beneficiarilor programelor lor. Spre exemplu, în cadrul Centrului de Tranzit din Edu-Campusul Concordia oferă servicii integrate pentru tineri, dincolo de servicii medicale, socializare și activități culturale, de consiliere psihologică și suport emoțional, orientare vocațională și consiliere pentru menținerea unui loc de muncă, consiliere și inserție socială. Acestea contribuie direct și indirect la bunăstarea mintală a tinerilor aflați în dificultate.

Fondată în anul 1992, Societatea Română de Alzheimer este un ONG de asistență comunitară (socială și medicală). Organizația a fost inițiată de specialiști din domeniul sanitar (medici, asistenți medicali, studenți la medicină, psihologi, asistenți sociali), care ulterior a inclus și persoane cu demență, familiile acestora, dar și alte persoane interesate de sănătatea vârstnicilor. Misiunea organizației este de a contribui la îngrijirea vârstnicilor cu tulburări psihice (în special demență), atât prin sprijin direct oferit acestora cât și prin sprijin oferit familiilor lor sau altor categorii de persoane implicate în îngrijirea lor. Organizația este implicată activ și în activități de cercetare în domeniu.

Misiunea celor de la Niciodată Singur este de a ajuta populația vârstnică din România să depășească sentimentele de singurătate și să lupte împotriva izolării sociale. Astfel, aceștia se implică activ în îmbunătățirea sănătății mintale a persoanelor cu vârsta de peste 60 de ani. Unul dintre programele lor este Prietenii Vârstnicilor - unui vârstnic înscris i se atribuie un voluntar pe baza unor criterii de compatibilitate și proximitate, scopul fiind ca împreună să dezvolte o relație de prietenie și sprijin moral. Organizația pune, de asemenea, la dispoziție și un Centru de Socializare al Seniorilor (în București) în cadrul căruia se desfășoară o diversitate de activități și se organizează grupuri de suport pe diferite teme legate de singurătate, moderate de psihologi.

Pierderea unei persoane dragi reprezintă pentru majoritatea oamenilor un moment de tristețe profundă, prin care cu greu se poate trece de unul singur. Misiunea asociației Există Viață după Doliu este de a ajuta persoanele care trec prin doliu cu suport moral și sprijin emoțional pentru a depăși această perioadă, beneficiarii sunt persoanele care și-au pierdut partenerul/partenera și copii, sau care și-au pierdut un părinte sau o persoană apropiată care a făcut parte din viața lor. Pentru a-și atinge misiunea, organizația se ocupă cu desfășurarea de activități precum organizarea de excursii terapeutice, tabere pentru copii, dar și facilitarea accesului la servicii de sprijin psihologic.

Înființat în 1998, CRJ lucrează pentru sprijinirea drepturilor omului și a egalității de șanse. Aceștia acționează prin intermediul investigațiilor proprii, preluări de cazuri de încălcare a drepturilor omului, fac propuneri de legislație și politici publice și urmăresc modul de implementare al acestora. Din punct de vedere al sănătății mintale, CRJ a contribuit semnificativ la documentarea încălcării drepturilor și demnității persoanelor diagnosticate cu tulburări mintale. CRJ a dezvoltat o serie de rapoarte (care sunt citate și în această cercetare) care redau condițiile de instituționalizare pe termen lung în spitalele de psihiatrie.

În România există conform ANMCS (Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate) 235 de asociații de pacienți specializate pe diferite tipuri de afecțiuni. Comunitatea Asociațiilor de Pacienți (CASPA) joacă un rol cheie în ceea ce privește accesul populației în sistemul medical și sprijinirea acestora în gestionarea vieții cu tulburare mintală sau chiar în rolui de reprezentare (policy și advocacy). Acestea pot reprezenta vocea pacienților și a familiilor acestora în discursul public și cel instituțional, pot crește gradul de conștientizare al publicului larg sau al autorităților cu privire la anumite subiecte de sănătate mintală, sau pot acționa ca și monitori pentru problemele din sistemul sanitar.

Când vine vorba de sănătatea mintală, avem doar câteva asociații de pacienți care se adresează direct persoanelor cu un diagnostic de sănătate mintală. Spre exemplu, Asociația Aripi se ocupă cu sprijinul persoanelor care au un diagnostic de schizofrenie. Aceasta a fost înființată în anul 2002 și face parte, începând cu anul 2004, din Coaliția pentru Demnitate, alături de alte ONG-uri care activează în sfera sănătății mintale și a drepturilor omului, cu scopul de a reforma domeniul sănătății mintale din România. Asociația Equilibrium este singura asociație de pacienți adresată persoanelor care trăiesc cu tulburare bipolară și depresie. Aceasta a fost înființată în anul 2016 și organizează grupuri de suport, oferă servicii de consiliere psihiatrică și psihologică, terapie ocupațională, servicii de recuperare și reinserție socială. Nu în ultimul rând, prin apartenența la federații de protecție a drepturilor omului și inițiative strategice, asociația are ca obiectiv și desfășurarea de activități de advocacy și lobby. Tot aici menționăm și Asociația Pacienților cu Afecțiuni Neurodegenerative din România, care adresează un spectru de tulburări mintale (cum ar fi Alzheimer). Activitățile organizației se orientează spre educație și formare, facilitarea accesului la terapii sau tratamente, cât și sprijinirea familiilor și aparținătorilor și crearea de rețele de suport.

Cea de-a doua categorie de asociații de pacienți relevante sunt cele care reprezintă persoane cu alte boli sau afecțiuni de sănătate, dar care adresează sănătatea mintală a beneficiarilor lor în mod activ. Aici lista poate fi foarte lungă, însă menționăm doar câteva. Spre exemplu, Asociația Little People ClujNapoca oferă suport psihosocial pentru copii și tineri în 9 secții de oncologie pediatrică din România, primele servicii fiind pornite încă din anul 1996. Organizația oferă și un serviciu de teleterapie (consiliere psihologică online) pentru tinerii supraviețuitori de cancer și familiilor acestora. Un alt exemplu este Asociația Pacienților cu Boli Cronice „Restart la Viață” fondată în anul 2015. Aceasta beneficiază de contribuția psiho-oncologilor pentru a organiza grupuri de suport pentru pacienții diagnosticați cu cancer. În momentul de față, acestea au loc regulat în cadrul a două spitale din Zalău și Giurgiu. Aceștia organizează și cursuri de formare în psihologie medicală aplicată în psihologie.

Colegiul Medicilor din România este asociația profesională a medicilor al cărui principal scop este supravegherea exercitării meseriei de medic, monitorizarea aplicării legilor și regulamentelor relevante activității medicale și reprezentarea profesioniștilor la nivel național. Această asociație are o însemnătate aparte pentru sistemul medical românesc întrucât printre acțiunile sale se numără publicarea de ghiduri și protocoale de practică medicală (sub coordonarea Ministerului Sănătății). Mai mult decât atât, instituția are și un rol important în evaluarea cazurilor de abatere de la normele de etică profesională (cunoscute și ca malpraxis).

Societatea Națională de Medicina Familiei (SNMF) este asociația profesională a medicilor de familie din România și este prezentă pe întreg teritoriul țării prin filialele județene. Primul punct de contact cu sistemul medical al unui cetățean, în cazurile care nu reprezintă urgențe, ar trebui să fie medicul său de familie.

Astfel, luând în considerare importanța medicilor de familie ca punct de intrare al cetățeanului în procesul de accesare de servicii medicale, aceștia sunt extrem de importanți și în cazul accesibilității serviciilor de sănătate mintală. De asemenea, medicii de familie au un rol cheie în detectarea timpurie a problemelor de sănătate mintală, în referirea pacienților către servicii de sănătate mintală, cât și în sprijinul gestionării tulburărilor mintale diagnosticate.

ARPP este asociația profesională a psihiatrilor din România și are scopul de a dezvolta și perfecționa toate activitățile de bază din domeniul psihiatriei și sănătății mintale în România.

Pentru a îndeplini acest obiectiv, organizația dezvoltă activități menite să îmbunătățească calitatea sănătății mintale a populației din România, oferă consultanță instituțiilor publice, societății civile și presei, și conduce cercetări științifice în domeniu. Astfel, rolul lor devine vital în dezvoltarea domeniului și calității serviciilor oferite populației.

Rolul psihologilor și psihoterapeuților în comunitate este foarte important pentru menținerea bunăstării populației. Colegiul Psihologilor din România este organizația profesională care are rolul de a reprezenta și ocroti interesele psihologilor cu drept de liberă practică din România, de a reglementa formarea și meseria de psiholog, de a institui standarde de calitate a serviciilor psihologice, de a emite și gestiona atestatele de liberă practică pentru psihologii români, dar și de a aviza cursuri de specializare sau de educație continuă în domeniul psihologiei. Astfel, instituția are un rol central în controlul și supravegherea exercitării profesiei de psiholog, cât și în reglementarea funcționării serviciilor psihologice.

APR este o organizație profesională neguvernamentală a psihologilor, care are ca scop susținerea și promovarea psihologiei ca știință și profesie. Printre atribuțiile asumate prin statutul acesteia se regăsesc promovarea standardelor de competență și etică profesională, cercetare și organizare de manifestări științifice, reprezentarea psihologiei și a psihologilor, contribuirea la îmbunătățirea formării în psihologie și exercitarea profesiei, sesizarea autorităților sau luări de poziție împotriva abuzurilor, cât și creșterea transparenței și bunei guvernări în profesie.

Constituită în 2001, FRP este afiliată Asociației Europene de Psihoterapie (AEP), și este o organizație profesională de tip umbrelă, care reunește multiple asociații naționale de psihoterapie.

Conform statutului, FRP are ca scop crearea unui sistem integrat de colaborare în acest domeniu profesional, alinierea psihoterapiei din România la standarde internaționale, colaborarea cu autoritățile pentru reglementarea profesiei, facilitarea comunicării între asociațiile de psihoterapie, acreditarea și supervizarea formării livrate de asociațiile membre conform standardelor AEP, cât și implicarea în activități de cercetare și manifestări științifice.

Fondată în 2002, ARPC este o asociaţie profesională neguvernamentală constituită de un grup de profesionişti din domeniul sănătăţii mintale. Unul dintre programele centrale ale organizației este centrul de reabilitare psihosocială „TREPTE”, pornit ca un Centrul-Pilot de Suport Medico-Psihologic și găzduit în cadrul clădirii Spitalului de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia” din București.

Centrul oferă servicii de psihiatrie comunitară, programe de reabilitare psihosocială pentru persoane cu probleme severe de sănătate mintală, servicii de psihoterapie, informare și prevenție, cât și formare în sănătate mintală și psihiatrie comunitară. În afară de acest centru, organizația desfășoară proiecte, programe și cercetări comunitare în sănătate mintală.

Fondată în 2004, APSRo este o asociație profesională neguvernamentală, care are ca scop central schimbarea percepției publice asupra bolilor mintale, sprijinul recuperării psihice și reintegrării sociale a persoanelor care au un diagnostic de boală mintală, implicarea în propuneri de politici publice pentru susținerea persoanelor cu tulburări mintale, cât și promovarea și formarea în psihiatria comunitară. Această organizație a fost implicată și în organizarea de conferințe științifice și școli de vară în domeniu.

Universitățile de Medicină au un rol important în formarea viitorilor specialiști în domeniul sanitar în general, și în psihiatrie, în particular. Pentru a deveni medic specialist psihiatru, o persoană trebuie să absolve facultatea de medicină (în cadrul unui program universitar acreditat), iar apoi să încheie un rezidențiat de 5 ani, într-un centru medical universitar. Calitatea pregătirii acestora cât și curriculumul și oportunitățile de formare pentru viitorii psihiatri sunt strâns legate de Universitățile de Medicină din țară. Acestea au, de asemenea, un rol important în formarea de asistenți medicali, care pot răspunde nevoilor muncii în secțiile de Psihiatrie. Nu în ultimul rând, rolul universităților în formarea de atitudini care nu stigmatizează tulburarea mintală este critică, indiferent de specialitatea medicală în care sunt formați viitorii practicieni. Astfel, acestea joacă un rol critic în formarea de specialiști în domeniul medical care înțeleg sănătatea mintală, identifică simptome de tulburări mintale, colaborează interdisciplinar, gestionează situații critice eficient, folosesc un limbaj neutru și au, în general, o abordare centrată pe oameni, care nu este încărcată de prejudecăți, nu marginalizează și nu discriminează.

Facultățile de Psihologie din țară au un rol esențial în formarea de psihologi, consilieri și psihoterapeuți, viitori specialiști care vor diagnostica, trata și sprijini gestionarea tulburărilor mintale în România. Pentru a obține atestatul de liberă practică în orice specializare din domeniul psihologiei, o parte din criteriile minime implică absolvirea unui program de licență și unul de masterat la o facultate de psihologie (un program universitar acreditat și un program de masterat avizat de Colegiul Psihologilor). Astfel, facultățile de psihologie au un rol central în procesul de a sprijini viitorii specialiști în primii lor pași către această profesie.