Environment for Romania / Sate dezvoltate

Probleme socio-demografice

Pentru a înțelege mai bine mediul rural este esențială și înțelegerea locuitorilor săi - condițiile în care trăiesc, oportunitățile de care dispun, dar și percepțiile pe care le au. Aceste aspecte sunt influențate de problemele enumerate în restul secțiunilor, dar influențează și ele, la rândul lor, modul în care locuitorii ruralului reacționează la anumite situații și efectuează anumite alegeri. În secțiunea ce urmează, vom discuta despre această perspectivă socială asupra mediului rural, adresând realități precum gradul de sărăcie, îmbătrânirea și migrația populației și provocările tinerilor din mediul rural.

În dezvoltarea mediului rural, bunăstarea tuturor locuitorilor săi joacă un rol esențial. Cu toate acestea, atingerea unui nivel decent de trai este pusă în pericol de gradul ridicat de sărăcie din satele românești. Datele Eurostat arată că procentajul persoanelor aflate în risc de sărăcie în 2022 în mediul rural a fost de 45,6%, în comparație cu 28% în orașe mici și mijlocii și 17,2% în orașe mari.

Date oferite de Institutului Naţional de Statistică (INS) pentru perioada ianuarie - martie 2023 reflectă această discrepanță și la nivelul venitului mediu lunar, fiind de 1,3 ori mai mare pentru gospodării și de 1,5 ori mai mare pentru persoane în mediul urban față de în mediul rural. Această discrepanță este cauzată pe de o parte de oportunități limitate și nesigure de angajare pentru locuitorii ruralului, influențate și de infrastructura rutieră, utilitară, educațională și sanitară deficitară.

Pe de altă parte și structura demografică a ruralului este un potențial factor influent, fiind observabilă o pondere mai mare a populației în vârstă și a lucrătorilor pe cont propriu (cu venit mai incert și deci predispunere mai mare la acest risc), precum și o pondere mai mică a persoanelor în vârstă de muncă (15-64 ani) față de în urban. Aceste aspecte vor fi detaliate în capitolele ce urmează.

Oportunitățile de angajare disponibile sunt limitate și incerte pentru persoanele în vârstă de muncă (15-64 ani) din mediul rural. Dificultatea în a găsi și păstra o sursă de venit stabilă este reflectată și de rata de ocupare a forței de muncă mai scăzută în mediul rural, datele INS pentru anul 2022 așezând-o la 56,3%, cu 12,3 puncte procentuale mai mică decât în mediul urban (68,6%). În rural, se observă o preponderență a muncii agricole ca activitate economică dominantă, dar în același timp o scădere a venitului ce provine din agricultură, comparativ cu salariile din alte domenii de activitate, precum industrie sau servicii (Comisia Europeană, 2021).

Această situație este accentuată de limitarea opțiunilor de muncă alternative sectorului agricol. Principalele cauze sunt lipsa de sprijin la nivel local, lipsa de pregătire profesională, dar și de competențe digitale reduse. Pe lângă toate acestea, se adaugă și infrastructura subdezvoltată care îngreunează accesul către anumite tipuri de activități profesionale (precum activități din industria ospitalității). Există și un număr important de locuitori ai mediului rural care lucrează pe cont propriu, cu precădere în afaceri mici de familie. Situația lor este una incertă și volatilă, deoarece nu beneficiază de o sursă de venit constantă și stabilă pe termen lung.

În plus, această situație poate fi influențată de dificultăți în desfacerea și promovarea produselor, dar și de venituri limitate pentru a continua activitatea (aceste aspecte vor fi detaliate în probleme ulterioare). În același timp, numărul redus de locuri de muncă îi poate determina pe locuitori să practice munca „la negru” sau „cu ziua”, fără o formă legală de înregistrare, lucru care îi poate priva de avantajele calității de asigurat social sau medical. De obicei, cei care lucrează sub această formă sunt cei care lucrează în agricultura de subzistență, fiind unul dintre grupurile cu risc de a fi expuse la un grad de sărăcie ridicat.

Aceste dificultăți și obstacole conduc la descurajarea unei părți a comunității rurale, în special printre tineri, determinându-o fie să migreze către urban, fie să adopte o atitudine pasivă. Aceasta este reflectat și de rata șomajului din mediul rural, date INS din 2022 plasând-o la 8,9% din totalul populației rurale (comparat cu 3,2% în urban) și la 25,3% din totalul persoanele sub 25 ani (comparat cu 17,9% în urban).

Datele Institutului Național de Statistică din anul 2022 arată că 20% dintre locuitorii rurali au peste 65 de ani, ceea ce indică o îmbătrânire a populației. O cauză a acestui fenomen este rata fertilității și a natalității care se află în continuă scădere din 1990 (conform datelor de la INS). Acest lucru conduce la îmbătrânirea generațiilor care au avut o rată a natalității ridicată alăturat noii generații care are deja o rată și mai redusă.

O altă cauză este migrația populației în vârsta de muncă (15-64 ani) și mai ales a tinerilor care se află în căutare de oportunități educaționale sau profesionale mai bune, către urban sau străinătate. Infrastructura slabă și oportunitățile limitate menționate în secțiunile anterioare scad șansele de a determina tinerii să rămână în rural, crescând procentajul reprezentat de populația în vârstă în sate și comune. În același timp, populația în vârstă este expusă la un risc al sărăciei mai ridicat, pentru că nu dispune de o sursă de venit stabilă. Din acest motiv, aceasta devine parțial dependentă de sprijinul populației în vârstă de muncă (15-64 ani), care, la rândul ei, poate avea dificultăți în a-și asigura un nivel de trai adecvat lucru care îi determină să migreze către alte zone.

În mediul rural, atât migrația internă cât și cea externă au o amploare ridicată. Conform datelor de la INS din 2022, fluxul migrației interne în mediul rural era de 72,58%. În ceea ce privește migrația externă, în anul 2021 (conform INS), 50,13% din persoanele care erau plecate din România în străinătate cu statutul de emigrant temporar proveneau din mediul rural. Fenomenul migrației rurale poate fi împărțit în două categorii: (1) migrație din rural fie către urban sau în altă regiune rurală, fie în străinătate și (2) migrație în rural, preponderent provenind din mediul urban.

În ceea ce privește prima categorie, 17,3 de români la fiecare 1000 de locuitori au ales să-și părăsească satul natal în 2022 (INS) și să se mute în localități rurale mai dezvoltate sau la oraș. Dintre aceștia, majoritatea sunt fie tineri în căutare de oportunități educaționale mai bune, fie adulți în căutare de locuri de muncă. Principalele motive care influențează atât migrarea către mediul urban sau localități mai dezvoltate, cât și decizia de a pleca în străinătate, sunt speranța de a găsi un loc de muncă mai bine plătit, respectiv scăderea riscului de sărăcie și creșterea calității vieții. Fenomenul migrației, alături de îmbătrânirea populației, contribuie la un ritm accelerat de depopulare al satelor.

Cu toate acestea, în ultimii ani a crescut semnificativ și migrația din urban în rural, 15,1 de români la fiecare 1000 optează pentru această opțiune în 2022 (INS). Dintre aceștia, o parte reprezintă cetățeni urbani care aleg să se mute în peri-urban, localități ce se află în extinderea urbanului și cu activitate economică mai dezvoltată decât ruralul propriu-zis (dar atașate la nivel statistic mediului rural).

Există însă și un număr în creștere de orășeni care au început să migreze și către zone rurale mai izolate, motivați de dorința de a trăi într-un mediu natural mai curat, cu costuri mai mici. Această schimbare a fost influențată în mod semnificativ și de perioada pandemiei de COVID-19, în care restricțiile impuse au obligat adoptarea de metode ce permit munca la distanță, nemaifiind astfel necesară prezența fizică în oraș.

Printre grupurile cele mai vulnerabile în mediul rural se numără copiii. Nivelul redus de trai cu care se confruntă anumite gospodării rurale limitează oportunitățile care sunt disponibile pentru aceștia și conduc la exploatarea lor prin muncă. Statistici publicate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție arată că în 2022, din 268 cazuri de exploatare prin muncă semnalate, peste 50% provin din mediul rural. Această statistică este completată și de un studiu World Vision din același an, precizând că într-un număr ridicat de gospodării, copiii muncesc în casă încă din școala primară. Implicarea copiilor în treburile gospodăriilor este răspândită în special în familii monoparentale, în situații în care copii nu locuiesc cu părinții lor sau în familii în care unul sau ambii părinți sunt plecați fie în mediul urban, fie în străinătate.

Nivelul de trai scăzut al unor gospodării, precum și forța de muncă uneori slabă face implicarea copiilor în muncă să pară necesară, multe cazuri de exploatare nefiind raportate sau nefiind percepute ca atare de adulții cu care locuiesc. Trimiterea la muncă a copiilor ca alternativă, conduce la limitarea participării lor în alte activități care sunt necesare pentru dezvoltarea lor mentală, socială și educațională. Lipsa participării în astfel de activități reduce oportunitățile de dezvoltare pentru viitor. Există și cazuri în care, cu sprijin și imbold extern (de la ONG-uri, profesori, alte persoane cunoscute), mentalitatea părinților și a celor care au copii în grijă se poate schimba, însă de cele mai multe ori ea rămâne aceeași, fie din lipsă de cunoștințe, fie din lipsă de alternative.

În mediul rural, toate aspectele menționate în secțiunile anterioare creează un cadru în care este dificilă motivarea tinerilor să rămână în sat și să nu migreze către urban, unde sunt mai multe oportunități. Nivelul de sărăcie, numărul limitat de locuri de muncă, salariile mai mici, dar și infrastructura deficitară ce privează tânărul de servicii sociale și educaționale necesare scad nivelul de atractivitate al mediului rural pentru adolescenți și tineri adulți.Aceste lucruri sunt amplificate, în unele cazuri, și de o lipsă de sprijin emoțional din partea părinților sau profesorilor, care nu înțeleg mereu aspirațiile și nevoile tinerilor și pot respinge sau ignora ideile exprimate de aceștia.

Astfel, de cele mai multe ori tinerii dezvoltă un sentiment de frică vizavi de a-și dezvolta ideile, lucru care induce o stare de repaus și de izolare față de noi oportunități. Tinerii antreprenori din mediul rural se pot confrunta, de asemena, cu dificultăți suplimentare datorate vârstei, șansele de a obține împrumuturi și ajutor financiar pentru a-și asigura finanțarea necesară fiind mai limitate pentru ei. Acest lucru se datorează unui nivel scăzut de încredere din partea instituțiilor, influențat și de nivelul mai redus de cunoștințe și resurse financiare al tinerilor în sine. Dificultățile cu care se confruntă tinerii care aleg să rămână în mediul rural sunt reflectate și în gradul mai mare de tineri NEET (persoana tânără care nu este nici angajată nici implicată în procesul educațional sau de instruire). Statisticile Eurostat arată că 28,2% din populația rurală cu vârsta între 15 și 34 de ani în 2022 se află în această categorie.

Dacă pentru tineri se observă un grad scăzut de motivație cauzat de lipsa de oportunități în mediul rural, pentru părți ale populației adulte și în vârstă se observă, în schimb, o reticență inițială față de inițiativele de dezvoltare. Pe de o parte, această reticență poate fi datorată unei resemnări cu starea lucrurilor în mediul rural, cauzată de obișnuința acumulată de-a lungul anilor. Aceasta poate să conducă la o parțială ignorare a anumitor probleme, precum și la un sentiment că dezvoltarea nu este necesară, întrucât locuitorii s-au adaptat deja la lipsurile din satul lor. În același timp, poate cauza și pierderea unor oportunități, întrucât obișnuința cu locul în care trăiesc ascunde aspecte ale sale care pot fi valoroase. Pe de altă parte, reticența poate fi și cauzată de lipsa de cunoștințe și de înțelegere a proiectelor de dezvoltare propuse, mai ales a celor digitale. Lipsa de cunoștințe poate să creeze dificultăți în ceea ce privește înțelegerea schimbărilor pozitive care ar putea apărea de pe urma acestor proiecte. La rândul lor, acestea pot fi amplificate de anumite preconcepții tradiționale sau superstiții, în care populația mai în vârstă din rural crede (spre exemplu, a crede în originea demonică a cardului bancar).

În mediul rural, persoanele care aparțin diferitelor grupuri vulnerabile (precum persoanele din minorități etnice, persoane cu tulburări psihice, persoane cu dizabilități sau persoane din comunitatea LGBTQIA+) se pot confrunta cu prejudecăți și stigmatizare, influențate de mentalitatea conservatoare și tradițională a unora dintre locuitorii satelor. Atât prejudecățile, cât și stigmatizarea, conduc la marginalizarea persoanelor vulnerabile, la limitarea accesului la sprijinul de care au nevoie, dar și la potențiale agresiuni verbale și fizice, precum adresarea folosind etichete stigmatizante (spre exemplu, „nebunul satului” sau alți termeni derogatorii). Gradul de vulnerabilitate este mai mare pentru persoane ce se află la intersecția mai multor categorii defavorizate, și pentru tineri care se confruntă cu discriminarea în școli lucru care poate duce la abandonul școlar. Pentru cei care dispun de mijloacele și resursele necesare, stigmatizarea poate deveni un factor care îi determină să părăsească mediul rural și să migreze spre urban sau în străinătate.

În mediul rural, se observă un grad accentuat al violenței domestice, îndreptată în special către femei și copii. În primele 11 luni ale anului 2022, Poliția Română a raportat intervenția în 81.397 cazuri de violență domestică, dintre care 53% s-au petrecut în mediul rural. În realitate, numărul de cazuri este mai ridicat de atât deoarece la nivel național nu există un mecanism prin care aceste date pot fi colectate complet și centralizat. Principalul motiv pentru care se întâmplă acest lucru este atât lipsa de interes la nivelul societății vizavi de subiect, cât și subraportarea incidentelor.

Cauzele sub-raportării sunt multiple, acestea provenind de la o lipsă de încredere în autorități, de la frică sau lipsă de cunoștințe. Victimele, în special în mediul rural, nu au adesea acces la informații despre violența domestică, despre formele de sprijin pe care le pot primi iar, uneori, ele sunt chiar în poziția în care nu conștientizează că sunt victime. Mai multe informații despre violența domestică în România se pot regăsi și în raportul „Violență Domestică” din anul I (2019-2020) al programului Civic Labs al Code for Romania.

Vulnerabilitățile și dificultățile multiple cu care se confruntă tinerii din mediul rural pot avea repercusiuni asupra sănătății lor mintale și a bunăstării lor emoționale, crescând incidența tulburărilor de sănătate mintală. Spre exemplu, un raport UNICEF arată că în 2019, „peste 40% dintre cazurile noi diagnosticate cu tulburări din spectrul autist erau copii proveniți din mediul rural”. Sărăcia ridicată, infrastructura insuficient dezvoltată, spațiile de socializare reduse și oportunitățile limitate cresc sentimentul de lipsă de control asupra vieții a tinerilor din mediul rural și scad starea emoțională pozitivă a acestora. Această situație este îngreunată de accesul limitat la specialiști de psihiatrie pediatrică și la cabinete medicale, scăzând șansa diagnosticării, respectiv a conștientizării tulburărilor cu pricina.