Education for Romania / Școli sigure și bine administrate

Structurile din administrația școlilor nu sunt funcționale

Administrarea școlilor este asigurată de activitatea mai multor actori. La nivelul fiecărei școli directorul are un rol executiv, iar consiliul de administrație este responsabil pentru luarea celor mai importante decizii. Consiliul profesoral este un organ de decizie format exclusiv din cadre didactice, la care se adaugă și comisii cu rol consultativ, care emit recomandări sau eliberează avize. În următorul capitol vom detalia problemele identificate în procesul de administrare al școlilor, dar și factorii care contribuie la apariția lor.

Conform fișei de post, directorul unei școli, are multiple roluri: de conducere executivă, de președinte al consiliului de administrație, de angajator, de evaluator și de ordonator de credite (utilizează bugetul alocat de autorități pentru realizarea obiectivelor școlii) (Ministerul Educației, 2022). Toate aceste roluri sunt însă adiționale rolului de profesor, pe care directorul îl păstrează și pe perioada mandatului, fiind un factor ce îi limitează capacitatea de a-și dedica atenția exclusiv dezvoltării școlii și implicit a creșterii calității procesului de învățare (OECD, 2017).

Astfel, deși directorii școlilor, prin natura funcției lor, sunt responsabili cu setarea unor direcții strategice pentru dezvoltarea instituțională, de cele mai multe ori din cauza limitărilor impuse atât de cadrul legal, cât și de calitatea pregătirii lor pentru exercitarea funcției, aceștia sunt mai degrabă administratori și nu manageri ai unităților de învățământ. Din cercetările făcute am aflat că majoritatea directorilor de școală sunt considerați a fi mai degrabă administratori pentru că preocuparea lor este în majoritatea cazurilor să mențină pe linia de plutire școala, fără a avea spirit de inițiativă pentru dezvoltarea ei. Există și directori care sunt manageri, mai mult decât administratori, pentru că vin pregătiți cu un un set de competențe care îi ajută să implementeze o direcție de dezvoltare, însă aceștia sunt puțini.

În prezent, pentru a fi director de școală, nu este necesară o pregătire inițială adecvată pentru exercitarea funcției (Raportul România Educată, 2021). Însă lipsa unei pregătiri în domeniul leadership-ului educațional afectează semnificativ dezvoltarea unităților de învățământ. Până în anul 2021, atunci când i-a fost propusă reorganizarea, Corpul Național al Experților în Management Educațional reprezenta conform viziunii Ministerului Educației „pepiniera pentru viitorii conducători ai unităților de învățământ din preuniversitar” și apartenența la această instituție era obligatorie pentru înscrierea în concurs pentru ocuparea funcțiilor de conducere din învățământ.

Un raport OECD arăta în anul 2017 că această instituție nu pregătește cadrele didactice să fie directori (manageri) de școală, ci le oferă doar o pregătire de bază în domeniul managementului, fără să atingă dezvoltarea competențelor specifice managementului educațional (OECD, 2017). Astfel, lipsa unui traseu de dezvoltare profesională predefinit și pregătirea ca atare pentru o astfel de funcție, împreună cu numirile politizate, aduce de cele mai multe ori persoane nepregătite în poziția de directori de școală.

Finanțarea școlilor poate fi de asemenea afectată dacă directorul nu dispune de abilitățile necesare pentru a atrage fonduri. Astfel, de cele mai multe ori, deși bugetul școlii provine predominant din bani publici, atragerea de fonduri din partea companiilor dornice să sprijine unitățile de învățământ sau obținerea de granturi pentru dezvoltare, pot reprezenta oportunități de finanțare ratate dacă directorul nu are competențele necesare pentru a le obține. De asemenea, autoritățile centrale oferă pentru școli și finanțarea suplimentară care se referă la alocarea unor sume de bani pentru performanță și rezultate deosebite. Însă, în lipsa unor direcții de dezvoltare și implementare strategice, astfel de fonduri nu pot fi accesate.

Funcția de director de școală, se obține prin concurs sau prin detașare cu ordin de ministru. Cu toate acestea, nu există criterii în metodologia numirii unui director de școală în care să fie menționat un profil de competențe. Scopul unui astfel de profil ar fi acela de a defini aptitudinile de care un director are nevoie pentru a-și îndeplini atribuțiile funcției. În momentul de față, pentru a fi director de școală este nevoie doar să fii profesor titular, fără abateri disciplinare, cu rezultate bune și apt medical.

Conform standardelor internaționale, un director de școală trebuie să fie un liant între toți actorii implicați în ecosistemul unei școli, dar și între școală și comunitate. Mai mult decât atât, aceștia trebuie să se asigure că în școală există un mediu sigur și adecvat, atât pentru profesori, cât și pentru elevi. Directorii ar trebui să aibă un impact și atunci când vine vorba despre procesul educațional – ei ar trebui să încurajeze noi practici de predare și îmbunătățirea competențelor profesorilor, asigurându-se că aceștia se simt responsabili pentru învățarea elevilor (OECD, 2022).

Lipsa unui astfel de profil care să îndrume angajatorii (și anume inspectoratele) în găsirea candidatului potrivit, impactează de cele mai multe ori performanța școlii. Din interviurile efectuate, a reieșit faptul că școala poate prospera doar dacă directorul are inițiativă și capacitatea de a identifica și accesa resurse care să sprijine obiectivele de dezvoltare ale unității de învățământ. Situațiile în care ajung persoane nepregătite pe o astfel de funcție de conducere aduc probleme școlii.

La nivelul fiecărei unități de învățământ, directorul este responsabil cu redactarea unui set de documente manageriale care să servească drept instrumente pentru buna funcționare a școlii, dar și pentru dezvoltarea acesteia. Aceste documente sunt Planul de Dezvoltare Instituțională și Planul Managerial. În cadrul acestor documente sunt incluse informații despre strategia de dezvoltare operațională a școlii, obiective măsurabile pe care școala și le propune să le atingă, dar și o analiză a stării actuale de funcționare a școlii (infrastructură, resursă umană, beneficiari, rata de promovabilitate etc.)

Deși Planul de Dezvoltare Instituțională și Planul Managerial sunt instrumente strategice importante, de cele mai multe ori acestora nu li se acordă importanță. Din interviurile efectuate am aflat că autonomia redusă a școlilor, un climat cultural care nu favorizează inițiativa ci subordonarea ierarhică, supraîncărcarea cu sarcini a directorilor dar și birocratizarea excesivă din sistem fac ca aceste instrumente sa-si piarda semnificația.

Multitudinea de roluri pe care trebuie să le aibă un director poate fi copleșitoare. Pe lângă funcția de administrator, dar și de profesor pe care o are un director, acesta ar trebui să aibă și rolul de coordonator educațional. Cu toate acestea, din interviurile efectuate, am aflat faptul că directorii sunt de cele mai multe ori copleșiți de activitățile birocratice pe care trebuie să le întocmească zilnic, iar timpul pe care îl dedică coordonării de activități educaționale este unul limitat. Lipsa acordării de timp acestui rol se reflectă și în calitatea actelor educaționale livrate de școală.

Eficiența echipei de management educațional este esențială pentru buna funcționare și dezvoltare a unei școli. De aceea, este important ca activitatea ei să fie evaluată ținând cont atât de procesul efectuat cât și de gradul de îndeplinire al obiectivelor pe care și le-a propus. În prezent, directorii de școală sunt evaluați de către inspectoratele județene în funcție de o serie de criterii descrise în cadrul hotărârii nr. 224 din 2005.

Printre aceste criterii sunt menționate și programele manageriale. Evaluarea programelor manageriale este limitată la existență, neluând în calcul calitatea. În ceea ce privește normele de evaluare, nu există nicio mențiune cu privire la niște standarde referitoare la conținutul acestor planuri. Astfel, directorii nu sunt stimulați să investească în aceste documente, care ajung să fie doar o altă sarcină birocratică pe care o au de îndeplinit.

Consiliul de administrație al unei școli este organismul de conducere al acesteia. Atribuțiile consiliului de administrație sunt de a aproba regulamentele interne, respectiv cele de organizare și funcționare, de a adopta proiectul de buget al școlii, de a aproba curriculumul la decizia şcolii (opționalele școlare), de a valida raportul general privind starea și calitatea învățământului din școală, de a lua decizii cu privire la cheltuielile din bugetul școlii, de a evalua anual activitatea profesorilor, sau chiar de a propune eliberarea din funcție a directorului școlii.

Conform metodologiei de funcționare, consiliul de administrație ar trebui să se întrunească o dată pe lună în sesiunile obișnuite și de fiecare dată când este necesar în cazul sesiunilor extraordinare. Fiecare decizie luată în oricare dintre aceste sesiuni reprezintă informație de interes public ce trebuie diseminată către publicul larg. Cu toate acestea, în majoritatea școlilor, deciziile luate în cadrul întrunirilor consiliului de administrație nu sunt publicate pe site-ul școlii (acolo unde există). Ba mai mult, din interviurile efectuate a reieșit că activitatea consiliilor nu este respectată întru totul, printre neregularități numărându-se lipsa de organizare a întâlnirilor periodice. Fiind organul de conducere al școlii, funcționarea eficientă a consiluilui de administrație este esențială pentru dezvoltarea unității de învățământ.

Componența unui consiliu de administrație de la nivelul unei școli este mixtă și cuprinde atât persoane care reprezintă administrația publică locală și profesori, cât și părinți și elevi. Conform metodologiei descrise în Ordinul nr. 4619/2017 la capitolul II, la fiecare început de an, consiliul de administrație în exercițiu declanșează procedura de constituire a unui nou consiliu de administrație.

În această procedură, directorul de școală face o solicitare către autoritățile locale publice pentru a numi un delegat și convoacă întâlnirea consiliului profesoral pentru a vota nominalizarea cadrelor didactice care vor face parte din consiliul de administrație. După finalizarea procedurilor, directorul va emite decizia de constituire a consiliul de administrație și o va face publică. Problema identificată în timpul cercetării, este că de cele mai multe ori, directorul își alege cadrele didactice care vor face parte din consiliul de administrație, lucru care este în contradicție cu prevederile regulamentului conform căruia cadrele didactice care vor fi membre sunt alese prin vot secret de consiliul profesoral.

Mai mult decât atât, în ceea ce privește delegații din partea autorităților publice locale, de regulă acestea vor fi persoane care sunt de aceeași culoare politică cu directorul școlii (mai ales în cazurile în care acesta a fost numit prin ordin de ministru, și nu prin concurs). Prin urmare, influența directorului și a celor care l-au numit în funcție are un rol în determinarea componenței consiliului de administrare și procesul de luare a deciziilor într-o școală.

Conform legislației în vigoare, în fiecare școală există comisii de lucru pe diverse tematici, separate de comisiile metodice care sunt organizate în funcție de specializarea profesorului. Aceste comisii pot fi permanente, temporare sau ocazionale, acestea definind durata de funcționare a comisiilor. Conform Regulamentului de Organizare și Funcționare a Unităților de Învățământ Preuniversitar, comisiile permanente trebuie să fie următoarele:

• Comisia pentru curriculum;

• Comisia de evaluare și asigurare a calității;

• Comisia pentru perfecționare și formare continuă;

• Comisia de securitate și sănătate în muncă și pentru situații de urgență;

• Comisia pentru controlul managerial intern;

• Comisia pentru prevenirea și eliminarea violenței, a faptelor de corupție și discriminării în mediul școlar și promovarea interculturalității;

• Comisia pentru programe și proiecte educative.

Funcționarea fiecărei comisii permanente este definită de regulamentele și procedurile interne ale fiecărei școli, în funcție de nevoile acesteia. Comisiile temporare și cele ocazionale vor fi întocmite atunci când este nevoie și vor funcționa după atribuțiile menționate în regulamentele de organizare ale școlilor. Deși aceste comisii există, de cele mai multe ori rolul lor nu este cu adevărat valorificat. Din cercetările efectuate a reieșit că aceste comisii există doar pe hârtie și nu aduc nicio valoare dezvoltării instituționale.

Un elev desemnat de elevii unității de învățământ poate obține calitatea de membru cu drept de vot al consiliului de administrație după împlinirea vârstei de 18 ani. Elevii care nu au împlinit vârsta de 18 ani, pot avea calitatea de observatori. Elevii pot fi nominalizați să facă parte ca reprezentanți și din comisii importante și permanente din școală precum Comisia de Evaluare și Asigurare a Calității sau Comisia de Prevenire și Combatere a Violenței din Școli. Deși legal, vocea elevilor ar putea fi auzită de către decidenți, din interviurile efectuate am aflat însă faptul că, de cele mai multe ori, elevii nu sunt invitați să ia parte la întâlnirile acestor grupuri de lucru și astfel vocile lor sunt rar auzite.

Conform unui studiu realizat de Consiliul Național al Elevilor, în anul 2015, mai puțin de 20% din consiliile de administrație au convocat cel puțin o dată reprezentantul elevilor, iar în ceea ce privește prezența în sesiunile comisiilor, sub 5% au invitat reprezentantul elevilor la aceste întruniri (Consiliul Național al Elevilor, 2016). Astfel, pentru că participarea eleviilor în luare deciziilor nu se întâmplă la nivelul școlii, mulți elevi sunt apatici în privința implicării.

Conform Institutului Național de Statistică, în anul 2021 existau la nivel național 9,800 de persoane în funcții auxiliare și 24,000 în funcții nedidactice (INSSE, 2022). Luând în calcul faptul că există aproximativ 16.000 de unități de învățământ, aceste numere devin insuficiente în relație cu nevoile din teren. Personalul auxiliar și nedidactic joacă un rol foarte important în buna funcționare a unei școli, de cele mai multe ori, aceste funcții fiind cele care asigură desfășurarea proceselor administrative. Raportul România Educată identifică insuficiența acestui tip de personal care ar putea avea capacitatea de a prelua o parte dintre activitățile desfășurate atât de directori, cât și de profesori. Cadrele didactice confirmă faptul că birocrația pe care sunt nevoite să o întocmească le răpește din timpul pe care ar putea să-l dedice pregătirii și organizării de activităților educaționale. Iar dacă mai mult personal auxiliar ar fi angajat, multe dintre aceste atribuții birocratice ar putea fi transferate către acesta (Talis, 2018). Același principiu se aplică și în cazul directorilor care de cele mai multe ori sunt blocați în activități administrative, în loc să se poată concentra pe dezvoltarea de strategii și direcții pentru dezvoltarea școlilor.