Sari la conținut

Suplimentul Cooltural vol.26

Ne uităm la cooltură cu the female gaze


Autor: Dragoș C. Costache

La mulți ani prieteni, dar mai ales prietene. Anual între 14 februarie și 8 martie se întâmplă ceva magic, anume timp de aproximativ o lună, bărbații dau atenția și respectul care li s-ar cuveni în tot restul anului femeilor. Ok, o bună parte din atenția și respectul respectiv e dat din pur interes masculin dar asta nu înseamnă că nu-s necesare. Pentru că ar trebui să le arătăm mai des fetelor și femeilor din viața noastră că ne gândim la ele, fără să fie nevoie de patru sărbători cu aproximativ o săptămână de zile între fiecare ca să o facem. Dar stați că nici sărbătorile alea nu-s egale între ele. Valentine’s day e un kitsch comercial de import, cu patina de romanță aplicată ca autocolantul galben pe taxi. Dragobetele e și mai rău, o sărbătoare imaginară transformată în mare caz în ceva autentic și universal “românesc” - dacă n-ai luat trandafiri și ciocolată de  Valentine’s day, ia adu tu un buchet de flori românești neaoșe - ceva orhidee măcar, dacă nu găsești hibiscus și floarea pasiunii - împerechează cu niște brânză barză mânz premium, împachetează totul în ie și cântă-i mândrei “Coborâi din deal în vale” în loc de “I will always love you”. 8 martie, la rândul ei, pe cât e o sărbătoare respectabilă e una cu tradiție, cu luptă pentru drepturi, cu campanii împotriva violenței de gen, numai la prețuire și respect nu-ți mai stă gândul. Mărțișorul însă e o sărbătoare perfectă, poate sărbătoarea mea preferată chit că nici nu se mănâncă nimic bun nici nu se primesc cadouri, nici nu apuci să te deghizezi. Ce poate să spună mai mult “m-am gândit la tine” decât o mică jucărie de plastic -sau ceva mai fancy dacă vrei să impresionezi- niște flori și un zâmbet. E Valentine’s day doar că pentru toate femeile pe care le respecți nu doar pentru cele pe care vrei să le combini. Bașca mai e și autentic românesc. Nu numai românesc dar na, ce e cu adevărat doar românesc?

Sigur, prea multă prețuire poate să strice, uneori dar chiar e drăguț să te gândești la cineva și să-i aduci o broască, un coșar sau orice altceva.

Ok știu, elefantul din cameră și piatra de moară de la gât e fix ca mai sus, epidemia de Covid-19, care ne mănâncă zilele și cercurile sociale de peste un an de zile. Cum naiba să dai mărțișoare distanțat social. Nu mai bine dai niște gel dezinfectat legat cu fir alb-roșu? Sigur, poate și asta să fie o variantă, cum ar putea fi să trimiți un mărțișor virtual, un emoji, un gif cu urși panda, tu știi mai bine. Important e că îți pasă și că îți amintești.  Pentru că mărțișorul e un simbol, și un simbol poate fi orice, nu cred că la sfârșitul zilei după ce au primit un car de mărțișoare femeile merg acasă să se minuneze la calitatea jucărelelor date în semn de apreciere. Intenția contează. Așa că haideți anul acesta să facem Mărțișorul (cea mai bună sărbătoare) safe. Dezinfectați mărțișoarele, dați sticle și pachete de măști de mărțișor sau doar un mesaj frumos și din suflet. Importantă e empatia și respectul, prieteni și mai ales prietene.

Nu obligatoriu dar binevenit

 

#Cooltură
 

Săptămâna asta e despre doamne așa că hai să ne uităm la cooltură cu the female gaze.

Filmul săptămânii 

The Invitation (2015, Karyn Kusama) - The invitation e un film fantastic, unul din cele mai bune horror-thrilleruri pe care le-am văzut vreodată și dovada incontestabilă că în Kusama avem o voce regizorală autentică. Povestea e simplă - fosta soție a lui Will îl invită, alături de prietena sa și de un grup de cunoștințe - la cină. Însă cina e una bizară și curând will începe să simtă că ceva e în neregulă. Kusama potrivește notele de suspans timp de trei sferturi din film înainte ca inevitabilul să se întâmple. Pentru mai mult Karyn Kusama recomand segmentul ei din XX - o antologie de horror scurt regizat de femei. Superb și scary.

 

Cartea Săptămânii

Black Milk: On motherhood, writing and the harem (2007, Elif Shafaq) - Dincolo de faptul că Elif Shafaq e un fel de Mariane Satrapi a Turciei, comparație completată de blacklisting ei de către aplaudacii Ayatollah-ul Erdogan, femeia scrie superb. Black milk e un fel de carte de memorii despre cum Shafaq nu a mai putut scrie după ce a născut și drumul pe care l-a parcurs pentru a se întoarce la scris.

 

Serialul Săptămânii

Wandavision (2021, Disney+) - Nu știu dacă am mai recomandat Wandavision recent dar sper că am făcut-o. Serialul e cel mai bun lucru Marvel de multă vreme, renunțând la spectacolul gen bătălie sincronizată cu tot cast-ul din Endgame pentru o poveste absolut ciudată și personală, filtrată prin perspectiva Wandei Maximoff. Wandavision e foarte bun, și devine din ce în ce mai bun pe măsură ce se apropie de sfârșit și renunțăm la quirk-ul inițial pentru un pic de dramă de familie autentică. Ajută dacă sunteți fanboys Marvel și că serialul aprarent face setup-ul pentru Dr Strange 2 și Spiderman 3 (cumva?).

 

Jocul Săptămânii

Sayonara Wild Hearts (2019, Multiplatform) - Lumea zice că nu știi la ce să te aștepți de la un joc Simogo. Sayonara wild hearts e cel mai bun exemplu. E un arcade game despre visele unei fete, care e o motociclistă și un rockstar în acele vise. Jocul e superb, e inclus în Apple Arcade și are un soundtrack fantastic. În plus e dovada că jocurile “casual” pot să fie hardcore AF.

 

Internetul Săptămânii 

#MulțumescPentruFlori (pe Facebook) e o campanie feministă de 8 martie care a făcut furori prin bulă anii trecuți. E oarecum legat și de ce ziceam mai sus despre cum 8 martie e o dată cu mai multă semnificație decât haha ziua femeii - flori - polițiștii dau flori, aducem flori la muncă FLORI! Campania “Mulțumesc pentru flori” atrage atenția că femeile din România au niște probleme mai mari de multe ori,precum violența sexuală și domestică sau accesul îngreunat la servicii sociale și medicale pe timp de pandemie, probleme care nu se rezolvă cu un buchet de garoafe roz o dată pe an. 

 

Random-ul Săptămânii 

Random-ul de azi e încă un film ba chiar “e” două cu performance-uri feminine de excepție. Primul e Promising Young Woman, un film fantastic cu Carey Mulligan care reușește să fie amuzant, sinistru, touching și trist în același timp. Bonus! E scris și regizat de actrița care o joacă pe Camilla Parker-Bowles în The Crown. Al doilea film e 

Black Bear, un mindfuck total cu Aubrey Plaza într-un rol de excepție.

 

Playlist-ul Săptămânii

Playlist-ul de azi a fost descris de Răzvan Pavel, autorul ca “un mărțișor înfipt, mai puțin safe” așa că nu puteam să nu o includ. Așteptați-vă la Hip Hop agresiv, dubios, și consumați pe propria răspundere ca antidot la tonele de șlagăre de sezon.

Și cu asta basta!

Nu uitați să trimiteți un mărțișor fiecărei persoane dragi, și trimiteți un mărțișor și către Code for Romania dacă aveți loc de noi în inima voastră. Cum? Păi donați aici sau trimiteți PUTEM prin SMS la 8864. La mulți ani tuturor, dar mai ales domnișoarelor și doamnelor.

Dragoș C. Costache
Animalul meu spiritual e Coșarul

Acest site folosește cookie-uri

Pentru a-ți oferi o experiență bună de navigare, utilizăm fișiere de tip cookie. Dacă nu ești de acord cu utilizarea cookie-urilor, poți să îți retragi consimțământul pentru utilizarea cookie-urilor prin modificarea setărilor din browser-ul tău.

Mai multe informații