Pentru prea multe familii, acasă nu mai reprezintă locul în care găsesc echilibrul necesar și un refugiu în fața grijilor, iar nesiguranța resimțită în propria casă este un sentiment pe care nimeni nu ar trebui să-l trăiască.

Violența domestică, fie că vizează relația de cuplu, copiii sau persoanele în vârstă, are un trecut bogat în România, iar urmele lăsate în viața victimelor sunt greu de remediat.

Indiferent că vorbim despre violență verbală, psihologică, fizică, sexuală sau economică, am ales să analizăm acest domeniu pentru a ne concentra atenția asupra unui fenomen vitregit de atenția care i se cuvine, într-o societate care continuă să îl normalizeze.

Statisticile recente ne pun față în față cu o realitate dură: peste 1 din 5 cetățeni români nu mai locuiesc în țară. Poate și mai îngrijorător este faptul că mulți dintre românii care au emigrat au luat această decizie în urma lipsurilor și a condițiilor de trai precare.

Ne îndreptăm atenția asupra unor fenomene des întâlnite precum: fragmentarea familiilor care duce inevitabil la vulnerabilitate din punct de vedere economic, social sau psihologic, dar și la limitarea accesului românilor din diaspora la serviciile statutului și protecția oferită de acesta.

Au trecut doar 21 de ani de când statul român pedepsea cu închisoarea relațiile de dragoste dintre persoanele de același sex. De atunci și până acum, societatea civilă luptă continuu pentru drepturilor și libertăților persoanelor LGBTQ+.

Deși lucrurile se îmbunătățesc într-un ritm lent, acceptarea și integrarea lor încă reprezintă o problemă în spațiul public, iar consecințele au un impact sever pentru membrii comunității, dar și pentru întreaga societate. Ne uităm atent la fenomenul discriminării pe criterii de orientare sexuală și identitate de gen în vederea dezvoltării unor soluții de tehnologie civică menite să sprijine aceste comunități.

Războiul are efecte devastatoare asupra societății la foarte multe niveluri. Vieți pierdute, infrastructură distrusă și milioane de oameni care sunt nevoiți să își părăsească orașele, casele fie pentru a se refugia în zone mai puțin amenințate sau chiar în dincolo de granițe. Statele din vecinătatea unei țări în conflict au un rol major în administrarea eficientă a crizelor umanitare pe care le cauzează războiul, iar tehnologia poate în foarte multe cazuri să ajute prin creșterea capacității societății civile și a autorităților de a informa, de a oferi servicii, de a administra resurse și pentru a consolida eforturile de intervenție în sprijinul refugiaților. 

Infrastructura României în ceea ce privește persoanele cu dizabilități este una deficitară, așa că îmbunătățirea calității vieții acestei categorii sociale defavorizate este un proces complicat și lent. Spectrul dizabilităților este unul larg, iar lipsurile și atitudinile cu care aceștia se confruntă îi împiedică să trăiască într-un mediu sigur, tolerant și prietenos.

Trebuie să construim o țară, comunități și orașe accesibile tuturor, motiv pentru care ne îndreptăm atenția către persoanele care suferă de dizabilități variate și relația dintre acestea și modul în care le sunt, sau nu, facilitate anumite procese.

În România, problema abandonului și a instituționalizării copiilor reprezintă o lungă luptă de a oferi o șansă la familie copiilor abandonați. Studiile arată că abandonul în primii ani după naștere poate duce la dificultăţi din punct de vedere al dezvoltării emoţionale şi comportamentale pe tot parcursul vieții.

Toți avem nevoie de ancora unei familii în viața noastră. Însă pentru cei care la început de drum nu au parte de ea, întreaga comunitate trebuie să constituie sprijinul necesar în lipsa unei familii. Susținem și dezvoltăm activ soluții tehnologice care să poată ameliora calitatea vieții și dezvoltarea acestora.

Rezultatele cercetării și soluțiile proiectate vor fi publicate pe parcursul anului 2024.

România rămâne o sursă primară de victime ale traficului în scopuri sexuale și de muncă, aspect ce ne-a plasat pe locul I într-un clasament ce vizează țările din Europa.

În timp ce datoria de bază a oricărei comunități este să ofere și să apere siguranța membrilor ei în fața oricăror amenințări, victimele traficului de persoane nu sunt protejate, iar eforturile de combatere a acestui fenomen sunt prea puțin semnificative.

Urmărim indicatori de trafic de persoane în rândul comunităților vulnerabile și modalități prin care împreună, prin intermediul tehnologiei, putem stopa creșterea numărului de victime, dar și construi pârghii pentru ocrotirea acestora.

Rezultatele cercetării și soluțiile proiectate vor fi publicate pe parcursul anului 2024.

Discriminarea etnică a romilor este unul din principalele obstacole pentru integrarea lor în societate ca cetățeni cu drepturi depline, iar oferirea de șanse egale reprezintă o problemă structurală și istorică a României.

Nu putem avea o țară sănătoasă și prosperă decât dacă toți cetățenii ei sunt acceptați, sprijiniți și au acces la toate șansele posibile de dezvoltare. Din păcate, problemele generale ale societății românești sunt acutizate în cazul minorității rome, iar discriminarea duce la excluderea unor membri care pot aduce valoare întregii societăți.

Audităm toate aceste probleme și aducem în fața publicului larg soluții care sprijină integrarea comunității rome în colectivitate.

Rezultatele cercetării și soluțiile proiectate vor fi publicate pe parcursul anului 2024.