Concepte cheie
Dizabilitate
Dizabilitate = se referă la limitările pe care persoanele cu abilități fizice, psihice, senzoriale și intelectuale, diferite de cele tipice, le întâmpină în interacțiunea cu mediul construit, cu felul cum este transmisă informația și în atitudinile societății, limitări care le împiedică să participe în condiții egale cu semenii lor la toate sferele vieții.
Handicap
termen depășit (care a fost înlocuit cu cel de dizabilitate), dar care încă figurează în legislația și procedurile birocratice din România. Denotă o înțelegere medicală a dizabilității ca o lipsă sau o limitare strict la nivel de individ.
Accesibilizarea
o completare/adaptare a unui obiect, produs sau a unui mediu pentru a fi folosit de oameni indiferent de abilitățile acestora.
Design universal
proiectarea produselor, serviciilor și a mediului înconjurător astfel încât să poată fi utilizate de către toate persoanele, inclusiv cele cu dizabilități.
Adaptare rezonabilă
ajustările în designul mediului construit, al obiectelor, al procedurilor, al comunicării, care nu impun un efort disproporţionat și care permit persoanelor cu dizabilităţi să se bucure de aceleași drepturi.
Capacitate juridică
a fi văzut din punct de vedere legal ca o persoană cu drepturi și obligații, capabilă să se angajeze în acte juridice.
Punere sub ocrotire
privarea persoanelor cu dizabilități de capacitatea juridică, în special cele cu dizabilități intelectuale sau psihosociale, deoarece se consideră că nu-și pot apăra propriile interese.
Abilitarea şi Reabilitarea
acele măsuri care permit persoanelor cu dizabilităţi să obţină şi să-şi menţină maximum de autonomie și să-şi dezvolte potenţialul fizic, mintal, social, educaţional şi profesional, în vederea deplinei integrări şi participări în toate aspectele vieţii.
CPDP
Convenția Națiunilor Unite pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități este un tratat internațional adoptat de Organizația Națiunilor Unite în 2006. Scopul convenției este să protejeze drepturile și demnitatea persoanelor cu dizabilități. Convenția marchează trecerea de la modelul medical de înțelegere a dizabilității ca defect fizic către modelul social, care vede dizabilitatea ca o variație naturală în abilitățile umane. Convenția atrage atenția că persoanele cu dizabilități au aceleași drepturi și libertăți fundamentale ca ceilalți oameni, iar societatea ar trebui să se adapteze nevoilor lor și să promoveze participarea activă a acestora în toate aspectele vieții. Până în prezent, peste 180 de state, inclusiv România, au ratificat convenția și și-au luat angajamentul de a îmbunătăți situația persoanelor cu dizabilități în conformitate cu principiile și obiectivele acesteia.