Libanul a fost afectat de război timp de 35 din ultimii 50 de ani. Războiul nu a pornit din Liban, ci a venit peste Liban fie din conflictele între milițiile religioase sau ca o prelungire a conflictelor vecinilor, conflicte care au răvășit țara timp de decenii întregi.

Lebanon has fallen into war for 35 years out of the last 50. Lebanon has rarely been to war, but war has come to Lebanon over and over again, either from its neighbors or from the sectarian infight that has torn the country for decades.

De la cele mai emblematice clădiri ale țării până la cel mai retras bloc de apartamente, dezastrul și distrugerea s-au prăbușit asupra Beirutului și Libanului mai mult decât asupra oricăror alte locuri din lume, blestemate să renască iar și iar din dărâmături.

From the most iconic buildings of the country, to every block of flats, destruction has visited Beirut and Lebanon more than any other place in the world, cursed to rise over and over again from their ashes.

Astăzi, Libanul este un stat eșuat. O țară fără președinte sau guvern, care se confruntă cu toate crizele posibile în același timp: dezastrul care a urmat exploziei din Beirut, conflictele interne între milițiile religioase, criza politică, economică, o criză financiară cu un nivel al inflației de 171%, o criză a refugiaților din Palestina și Siria și cu război în sudul țării. Fără un buget de stat practic, guvernul operează doar o zi pe săptămână și toate serviciile de bază sunt asigurate de ONG-uri locale sau internaționale.

Currently Lebanon is a failed state. A country without president or government, facing all possible crises at the same time: the aftermath of the Beirut explosion, a sectarian crisis between religious militias, a political crisis, an economic crisis, a financial crisis that has seen a 171% inflation, a refugee crisis from both Palestine and Syria and war in the South. With virtually no state budget, the government operates only one day per week and all basic services are covered by local or international NGOs.

Războiul ne duce înapoi în epoca de piatră. Ghemuiți într-un colț de casă - pe un coridor, pe o scară - sau într-un adăpost antiaerian, uităm de confort.

(Alexandre Najjar - The School of War)

War takes us back to the Stone Age. Crouching in the corner of a house - in a corridor, a stairwell - or in a bomb shelter, we forget about comfort.

(Alexandre Najjar - The School of War)

“O să trăiască, dar cu un glonț în el.” Douăzeci de ani mai târziu, glonțul e încă acolo. M-am obișnuit cu acest obiect străin care locuiește în corpul meu. Chiar dacă l-aș scoate, nu s-ar schimba nimic - războiul mă locuiește oricum.

(Alexandre Najjar - The School of War)

“He’ll live, but with a bullet.” Twenty years later, the bullet is still there. I have gotten used to the foreign body that resides in my own body. Removing it wouldn’t change anything - the war inhabits me in any case.

(Alexandre Najjar - The School of War)

“Musulman sau creștin?”

“Creștin. Ce aveți de gând să ne faceți?”

“Trebuie să îl răzbunăm pe unul de-al nostru care a fost ucis ieri la o altă baricadă” 

“Dar eu n-am de-a face cu asta”

“Trebuie să plătești pentru ceilalți”

(Alexandre Najjar - The School of War)

“Muslim or Christian?”

“Christian. [...] What are you going to do to us?”

“We have to avenge one of our guys who was killed yesterday at a roadblock like this one”

“But I have nothing to do with that”

“You have to pay for the others”

(Alexandre Najjar - The School of War)

Într-o zi m-am îndrăgostit de un băiat care era îndrăgostit de păsări. Putea să recunoască păsările după cântecul fiecăreia. I-am spus asta prietenului meu Ali care mi-a răspuns că și el poate recunoaște după sunet ce fel de bombe cad peste Beirut.

(Jana Traboulsi - Safir Newspaper, 2005)

“Îți amintești primul cadavru?”

Unchiul Michel vorbește despre primul cadavru pe care l-am văzut de parcă ar fi fost primul meu sărut. 

“Da. Aveam 9 ani.”

(Alexandre Najjar - The School of War)

One day I fell in love with a boy who was in love with birds. He could recognize them from their songs. I was telling this to my friend Ali and he told me he could also recognize the different sounds of bombs falling on Beirut.

(Jana Traboulsi - Safir Newspaper, 2005)

“Do you remember your first corpse?”

Uncle Michel talks about my first corpse as if it were my first kiss.

“Yes. I was nine.”

(Alexandre Najjar - The School of War)

Aceste încercări mi-au oferit o nouă înțelegere a fericirii. O zi fără bombardamente, un pod care nu e sub asediul lunetiștilor, o noapte fără pene de curent, un drum fără baricade, un cer liber peste care nu trece nicio rachetă… pentru mine toate astea vor fi de acum înainte sinonime cu fericirea.

(Alexandre Najjar - The School of War)

These trials have given me a new understanding of happiness. A day without bombings, a bridge that isn’t under sniper siege, a night without a blackout, a road without barricades, a clear sky across which no rockets shoot…for me all of this will henceforth be synonymous with happiness.

(Alexandre Najjar - The School of War)

În timpul războiului am învățat să apreciez valoarea apei. Stând la coadă cu canistra goală în mână, am înțeles că este la fel de vitală ca sângele care ne curge prin vene. Înainte de război risipeam apa inconștient, nu mi se părea că are vreo valoare. Am disprețuit acest lichid fără miros și fără gust, și sincer, preferam sucul sau alcoolul. 

Într-o zi, când războiul era în cel mai crunt moment al său, apa a dispărut de la robinetele noastre.

(Alexandre Najjar - The School of War)

It was during the war that I learned to appreciate the value of water. Waiting in line with an empty can, I came to understand that it is as vital as the blood that runs through our veins. Before the war I used to waste water recklessly; I did not think it was of any value. I scorned the odorless, colourless liquid and, to be honest, I preferred soda or alcoholic drinks.

One day, at the height of the fighting, the water disappeared from our faucets.

(Alexandre Najjar - The School of War)

Commit Global, organizația internațională construită pe coloana vertebrală a Code for România implementează acum infrastructura digitală vitală pentru ca guvernul, societatea civilă libaneză, agenții ONU și organizații internaționale să poată oferi sprijin cât mai multor persoane vulnerabile: de la sprijin pentru sănătatea mintală, pentru distribuția de medicamente celor aflați în nevoie și acces la adăpost pentru cei afectați de război. 

Aceste fotografii au fost făcute în timpul ultimei noastre misiuni în sudul Libanului în iulie 2024. Holul și una dintre camerele care era casă pentru o familie întreagă în cel mai aglomerat adăpost făcut într-o școală din sud.

Commit Global, the international NGO built on the backbone of Code for Romania is currently deploying the vital digital infrastructure for the Lebanese government, civil society, UN agencies and International NGOs to assist as many vulnerable people as possible: from offering mental health support, to ensuring medicine gets to the ones in need, to ensuring efficient shelter management for the ones displaced by war.

Photos taken during our last field mission to war ravaged South Lebanon in July 2024. The hallway and one of the rooms hosting an entire family in the most crowded refugee shelter hosted in a school in the South.

Echipa noastră a petrecut 2 luni pe teren în Liban discutând cu miniștrii, salvatori din prima linie și cei mai vulnerabili dintre cei afectați de sărăcie și război din toate zonele țării.

Prima fotografie este făcută la finalul unuia dintre multele interviuri cu persoane strămutate din sudul țării afectat de război.

A doua poză a fost făcută în Aakkar (cea mai săracă regiune din nordul Libanului) și în ea apar angajați ai Nusaned, unul dintre ONGurile vitale din Liban pe care le ajutăm. În acest moment digitalizăm sistemul de tichete de masă pentru cei vulnerabili, salvând zeci de ore de lucru petrecute de Nusaned numărând și completând de mână aceste bonuri.

Our team has spent 2 months on the ground in Lebanon talking to officials, first responders and the most vulnerable affected by poverty and war in all areas of the country.

The first photo is taken at the end of one of many interviews with displaced people from war ravaged Southern Lebanon.

The second photo was taken in Aakkar (the poorest region in Northern Lebanon) and depicts employees of Nusaned, one of the vital Lebanese NGO we are supporting. We are currently digitizing the entire food vouchers system for the most vulnerable, saving dozens of hours of work Nusaned spends every week with paperwork.

Patru persoane din echipa noastră au fost în teren în Liban:

Bogdan Ivănel: Fondator și președinte al Code for Romania/Commit Global. Bogdan a lucrat ca avocat specializat în drept internațional și cercetător în zone de război înainte de a fonda Code for Romania cu 9 ani în urmă. Munca sa l-a purtat din Palestina în Nagorno-Karabakh și din Transnistria în Somalia. Astăzi se reîntoarce în aceste locuri pentru a conduce răspunsul nostru umanitar.

Olivia Vereha: Co-fondator al Code for Romania/Commit Global. Olivia este principalul arhitect al infrastructurii umanitare dezvoltate de organizație, care a sprijinit deja milioane de oameni. Jurnalist la bază, Olivia a migrat către UX design și a reconfigurat aceasta nouă profesie departe de uzul său strict comercial către humanity-centered design. Acum conduce eforturile de a construi o coaliție de universități din întreaga lume care vor forma viitoarele generații de profesioniști din sector. 

Teodora Chiperi-Negru: Teodora a fost unul dintre studenții excepționali care ni s-au alăturat în primul nostru program de mentorat de la Universitatea Babeș-Bolyai. A intrat în echipa când abia ce și-a încheiat studiile și a lucrat pentru intervența noastră în sprijinul refugiaților ucraineni. Acum, la doar 24 de ani, este unul dintre lead designerii din teren, construind soluții critice care asigură accesul la medicamente, resurse, adăpost și ajutoare pentru cei mai vulnerabili.

Isinsu Acar: una dintre primele noastre colege internaționale, Isinsu are 27 de ani și este din Istanbul, Turcia. Ea s-a alăturat echipei noastre de asistență umanitară în acest an și a avut deja o primă misiune în teren în Liban în aprilie unde a stabilit legături cu actorii cei mai relevanți din Liban pe care îi sprijinim gratuit cu tehnologia construită în România.

4 persons on our team have been on the ground in Lebanon:

Bogdan Ivanel: The Founder and CEO of Code for Romania / Commit Global, Bogdan was an international lawyer and a researcher in war zones before he founded Code for Romania 9 years ago. His work has taken him from Palestine to Nagorno-Karabakh and from Transnistria to Somalia. Now he is returning to many of these places to lead our humanitarian response.

Olivia Vereha: Co-founder of Code for Romania / Commit Global, Olivia is the main architect of our humanitarian infrastructure that has helped millions so far. A journalist by training, Olivia has migrated to UX Design and has shaped her new found profession away from its strictly commercial use into humanity centered design. She is currently spearheading our effort to build a coalition of world universities that will train the first generations of these new professionals.

Teodora Chiperi-Negru: Teo was one of the amazing students that joined our UX traineeship program at Babeș-Bolyai University. She joined our team when she was just finishing her studies and worked in our Ukraine intervention. Now, at just 24, she is our lead designer in the field building critical solutions that grant access to medication, resources, shelter and aid for the most vulnerable.

Isinsu Acar: One of our first international colleagues, Isinsu is a 27 years old Turkish national from Istanbul that has joined our Humanitarian team this year. Her first field mission was in April in Lebanon where she mapped and liaised with all relevant stakeholders on the ground.