Care for Romania / Diaspora mai aproape de casă

Probleme de comunicare

În România există un Departament pentru Românii de Pretutindeni aflat în subordinea Secretariatului General al Guvernului cu atribuții directe în protejarea românilor din afara granițelor, elaborarea de strategii în favoarea acestora, oferirea de finanțări și bunăstarea generală a cetățenilor diasporeni. Există de asemenea un Departament pentru Relația cu Românii din Afara Granițelor în subordinea administrației prezidențiale ce asigură coordonarea relației Președintelui cu cetățenii din diaspora. Cu toate acestea, gradul de reprezentare efectivă a românilor din afara granițelor este foarte scăzut.

Dacă în cazul alegerilor cu circumscripție unică națională, cum ar fi cele prezidențiale sau cele pentru Parlamentul European, un vot exprimat în diaspora este egal cu unul exprimat în țară, pentru alegerile parlamentare diaspora are cel mai scăzut nivel de reprezentare dintre circumscripții. Astfel, cu patru deputați și doi senatori în total, diaspora are același grad de reprezentare raportat la populație ca județul Covasna, de exemplu. Este de precizat că au fost mai multe demersuri de creștere a numărului de parlamentari pentru diaspora, dublarea acestora fiind și propusă recent printr-o Ordonanță de Urgență (OUG 72/2020) din perioada pandemiei, ordonanță declarată însă neconstituțională. Mai multe partide politice au preluat tema modificării acestui status-quo dar până în acest moment nici o propunere nu s-a concretizat în schimbări fundamentale.

Deși societatea civilă din România este una activă și în ciuda faptului că stimularea sectorului asociativ din diaspora este pe hârtie una dintre prioritățile din strategia națională privind românii de pretutindeni, nu există destule programe axate pe problemele specifice ale diasporei sau ale dependenților acestora din partea societății civile din România. Majoritatea programelor care există sunt concentrate pe minimizarea impactului social al mișcărilor demografice și există o serie de proiecte cu scop de susținere directă pentru dependenți, cum ar fi consilierea psihologică sau ajutorul educațional pentru copiii cu părinții plecați la muncă în străinătate. Programele vizibile de outreach direct spre diaspora sunt de obicei mai mult oportunități de PR și networking și mai puțin planuri strategice consolidate.

O parte din problemă este lipsa unor linii clare, recurente, de finanțare adresate diasporei, deși recent, au fost deschise noi apeluri de proiecte axate pe ”Stimularea participării la educație a copiilor cu părinți plecați la muncă în străinatate” (Programul Operațional Capital Uman, cu un buget total de 30 milioane de euro) și programele de finanțare ale Secretariatului General al Guvernului - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni cu focus pe reintegrare, educație și cultură. Plafoanele acestor proiecte sunt între 100.000 lei și 150.000 de lei.

Diaspora românească, indiferent de valul de migrație, e caracterizată de un cumul de brain drain și migrație a forței de muncă. Majoritatea românilor plecați din țară au plecat fie la studii fie pentru a-și găsi un loc de muncă și un număr mare dintre aceștia s-au stabilit în străinătate. Acest lucru înseamnă o pierdere de capital uman la nivelul României, care nu mai are acces la o serie de resurse intelectuale și calificate specializate. Nu există nici un program național de atragere a acestor resurse umane înapoi în România, dincolo de diversele programe de finanțare pentru start-up-uri destinate investitorilor reveniți din diaspora, precum Innotech Repatriot, Diaspora Start Up etc. Aceste programe sunt forme de acordare a unor fonduri nerambursabile (până la 100.000 de euro în cazul INNOTECH, de exemplu), românilor din diaspora care se întorc în România și vor să înceapă afaceri în anumite domenii specifice. Nu există însă nici un program cu focus pe inversarea fenomenului de brain drain, nici pe utilizarea resurse intelectuale academice din diaspora pentru problemele României.

Una dintre problemele reale din societatea română contemporană este dezechilibrul informațional cauzat de accesul facil la surse de informare atractive, dar de calitate îndoielnică, și accesul dificil la surse de informare credibile și solide. Această problemă este exacerbată de “viralizarea” știrilor false și se manifestă pregnant și la nivelul diasporei românești, mai ales având în vedere că principalul canal de informare din diaspora este mediul online. La această răspândire a surselor îndoielnice se adaugă o anumită detașare și neimplicare a unei părți din diaspora, detașare cauzată de distanța fizică față de societatea românească. Un efect compus al acestori doi factori este că, adesea, singurele știri care ajung la mulți dintre ei sunt cele alarmiste sau de tip tabloid.

Slaba informare și outreach-ul redus al statului către cetățenii diasporeni este și o problemă raportată consistent de către participanții la interviuri mai ales în contextul pandemiei Covid-19. Lipsa unui punct centralizat de informare online pentru cetățeni diasporeni, ușor de găsit și de folosit, a fost un punct critic raportat de respondenți precum și lipsa unei serii de informări recurente către cetățenii deserviți de consulate și ambasade. Foarte recent, problema comunicării cu privire la situații care impactează diaspora a fost adresată pe un palier restrâns, anume pe cel legat de Brexit, prin lansarea punctului centralizat de informare brexit.gov.ro. Acesta este însă extrem de neprietenos și se rezumă la a fi un centralizator al actelor normative și link-urilor instituționale, fără un demers direct de explicare a procesului sau impactului asupra cetățenilor de rând a ieșirii Marii Britanii din Uniunea Europeană.

O problemă semnificativă atât pentru cetățenii din diaspora cât și pentru rudele lor din țară este distanța socială creată de actul de migrație. Indiferent de durata migrației, fie că este temporară sau permanentă, fie că este recurentă sau singulară, însăși actul de migrație crează o serie de efecte nedorite între emigranți și familiile lor. Membrii diasporei pot avea sentimente de alienare și distanțare, pot suferi de depresie sau anxietate din lipsa legăturii cu copii, parteneri sau părinți. În egală măsură, dependenții migranților pot suferi la rândul lor de o serie de afecțiuni psihice. În special copiii lăsați în grija altor persoane pot fi afectați, lipsa membrilor familiei având un efect demonstrat negativ ce se regăsește în capacitatea lor de a învăța sau socializa.

Una dintre problemele recurente ale cetățenilor din diaspora o reprezintă atitudinea față de statul român. Majoritatea covârșitoare a persoanelor intervievate au menționat o neîncredere în instituțiile statului, în grupurile politice și o lipsă acută de comunicare cu ambele. Din cauza acestei neîncrederi, cetățenii preferă să nu interacționeze cu statul român ceea ce se adaugă la factorii de amplificare a multor probleme instituționale, cum ar fi subraportarea numărului de cetățeni, subreprezentarea diasporei, problemele cu procesul de vot din diaspora etc.

Cu excepția programelor organizate de institutele culturale românești și a activităților ocazionale derulate de instituțiile statului român în țările în care se află cetățeni români, toate evenimentele de consolidare comunitară au loc la inițiativa grupurilor locale sau a organizațiilor neguvernamentale din oraș sau regiune. De cele mai multe ori, în țările cu comunități numeroase de români, aceștia au obiceiul de a se organiza spontan, singuri, pentru a se reconecta cu alți vorbitori de limba română.

Din analiza grupurilor de social media ale românilor se poate observa că printre preocupările lor se află, de exemplu, necesitatea de a găsi profesori buni de limba română pentru copiii care la școală vorbesc și învață doar în limba statului în care locuiesc sau în alte limbi de circulație nternațională, dar și nevoia de a accesa produse create de branduri românești sau conținut românesc din sfera culturală sau de divertisment. Un alt subiect frecvent în discuțiile din comunitate este căutarea de prestatori de servicii de tipul meșterilor, al instalatorilor, al constructorilor, al bonelor, al profesorilor de materii de bază sau menajere, cei care solicită fiind foarte specifici în cerința lor ca aceștia să fie români.