În România, sănătatea mintală și-a găsit locul printre obiectivele autorităților începând cu anul 2002, deși procesul integrării pe agenda politică a început încă din 1996. Astfel, legea 487/2002 privind sănătatea mintală și protecția persoanelor cu tulburări mintale a fost adoptată și ulterior consolidată în anii 2004, 2012, 2016 și 2019. Legea acoperă mai multe subiecte, pornind de la modalitățile prin care sănătatea mintală poate fi promovată, rețeaua de servicii și infrastructură de sănătate mintală, până la cum ar trebui diagnosticați și tratați pacienții cu astfel de afecțiuni. Mai mult, cuprinde deopotrivă și drepturile bolnavilor diagnosticați cu tulburări mintale, dar și sancțiunile la care este supus personalul implicat în domeniu dacă normele și procedurile nu sunt respectate. În 2006, prin Ordinul 372 s-au emis și normele de aplicare ale Legii Sănătății Mintale. Tot în același an, s-au mai publicat două ordine care vin să completeze cadrul legal: 375/2006 (reglementează înființarea Centrelor de Sănătate Mintală) și 373/2006 (definește înființarea Centrului Național de Sănătate Mintală ca departament în cadrul Școlii Naționale de Sănătate Publică, care va deveni în 2009 Centrul Național de Sănătate Mintală și Luptă Antidrog).
În cadrul sistemului de sănătate românesc, există mai multe tipuri de profesioniști care pot contribui la menținerea stării de sănătate mintală a populației. Cei mai reprezentativi sunt medicii psihiatri și psihologii. Formarea și responsabilitățile profesionale ale acestor specialiști sunt, de asemenea, reglementate prin legi specifice fiecărei profesii. Un exemplu este legea 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog. Această lege a definit și premisele înființării Colegiului Psihologilor din România, organizație profesională cu rol de reprezentare, asigurare de standarde și monitorizare a profesiei, care a început să fie activă din 2006. O altă lege care a venit în completarea acesteia este Hotărârea 1/2006 emisă de Colegiul Psihologilor din România privind constituirea și funcționarea cabinetelor de psihologie și de exercitare a profesiei în sectorul public sau privat.
La intersecția între sistemul medical și cel psihologic, Hotărârea nr. 2 din 2 mai 2013 aprobă standardele de calitate în serviciile psihologice din sistemul public de sănătate, iar Hotărârea 324/2019 definește normele metodologice privind organizarea, funcționarea și finanțarea serviciilor de asistență medicală comunitară, care au o componentă de sănătate mintală. Nu în ultimul rând, ordinul reunit al Ministerului Sănătății și al Educației 438/4629/2021 reglementează asigurarea asistenței medicale preșcolarilor, elevilor din unitățile de învățământ preuniversitar și studenților din instituțiile de învățământ superior.
Pe final, un act legislativ important ce definește modul în care serviciile de sănătate mintală sunt oferite în momentul de față în România este Hotărârea 629 din 26 iunie 2021. Aceasta aprobă pachetele de servicii și contractul-cadru pentru anii 2021-2022. Contractul-cadru reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, fiind astfel un document esențial. Mai specific, documentul definește serviciile la care au acces diferite grupuri în funcție de vulnerabilitățile sau statutul de asigurat. Acest contract-cadru a fost prelungit până în martie 2023, noul contract-cadru nefiind aprobat la momentul scrierii acestui raport.