Environment for Romania / Sate dezvoltate

Probleme privind animalele abandonate și accesul la medicină veterinară

Importantă pentru dezvoltarea rurală este și starea animalelor, dat fiind numărul lor mare în mediul rural, dar și importanța lor pentru gospodării. Cu toate acestea, accesul limitat la servicii esențiale precum cele veterinare sau cele de sterilizare poate îngreuna creșterea animalelor și protejarea lor pe termen lung. Aceste aspecte vor fi adresate în secțiunea ce urmează.

Lipsa programelor eficiente de sterilizare a câinilor cu sau fără stăpân, alături de abandonul constant al puilor sau adulților nedoriți este o problemă majoră în România. Conform studiului „Situația câinilor fără stăpân din România - Politici, cadru legislativ și soluții” din 2015, o mare problemă este că persoanele din mediul urban abandonează câinii în mediul rural, pentru că speră că aceștia vor fi adoptați la curte pentru pază. În același timp, cei din mediul rural abandonează și ei câinii în urban, plecând de la premisa că vor găsi de mâncare pe lângă restaurante, piețe sau gropi de gunoi. În lipsa unor mecanisme funcționale de control a populației canine, numărul lor poate crește la un nivel foarte mare având în vedere că o femelă poate naște între 8 și 12 pui chiar și de două ori pe an. Deși reglementările sunt foarte clare cu privire la măsurile care se pot lua în cazul animalelor fără stăpân, lipsa serviciilor specializate în special în rural îngreunează aplicarea legii. La nivelul anului 2015, ultimele date disponibile, 82% din câinii cu stăpân se aflau în mediul rural (cca 5.2 milioane de câini), acolo unde sterilizarea acestora nu este un procedeu uzual și unde serviciile de acest tip nu sunt accesibile.

În mediul rural, asistența medicală veterinară este un serviciu indispensabil atunci când vine vorba de crescătorii de animale, mai ales în scopuri economice. Conform unui studiu realizat de Federația Medicilor Veterinari din Europa în anul 2020, existau peste 2600 de cabinete veterinare în mediul rural (FVE, 2020). Deși aceste cifre la o primă vedere par satisfăcătoare, realitatea este că ele nu sunt suficiente pentru nevoile din teren. În momentul de față, medicii veterinari din mediul rural, pot avea contracte cu statul astfel încât să ofere servicii precum eliberarea de certificate de sacrificare și transport, identificarea și înregistrarea animalelor, activități de control al bolilor și vaccinare, necesare pentru desfășurarea Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului.

Cu toate acestea, tarifele pe care statul le plătește sunt mult mai mici față de cheltuielile pe care medicii veterinari le au. Astfel, de cele mai multe ori proprietarii animalelor sunt nevoiți să plătească pentru servicii care ar trebui să fie incluse în contractele pe care și le asumă statul. Din cauza lipsei unei compensații potrivite, dar și din cauza problemelor din mediul rural (descrise în capitolele anterioare) care afectează calitatea vieții, mulți dintre tinerii medici veterinari aleg să se îndrepte către o carieră în mediul urban. Astfel, statul a avut mai multe inițiative de a îmbunătății situația și de a atrage tinerii profesioniști în sate și comune.

În 2019, Parlamentul României a adoptat o lege pentru a susține medicii veterinari din zonele rurale, prin care statul acordă 10.000 de lei (2000 de euro) pe lună fiecărui cabinet veterinar care are un contract cu statul. Cu toate acestea, suma este condiționată de desfășurarea de activități suplimentare, cum ar fi pregătirea profesională și vocațională pentru activitățile contractate, consilierea proprietarilor de animale în ceea ce privește lanțul alimentar, bunăstarea și condițiile de biosecuritate, furnizarea de servicii în caz de urgență, precum și inspectarea și certificarea animalelor pentru sacrificare. Legea a fost necesară întrucât multe dintre cabinetele aflate în contract cu statul se aflau în pragul falimentului. Deși s-au luat măsuri pentru stimularea financiară a medicilor veterinari, există în continuare un deficit de personal.

Pe lângă factorii de mediu care impactează calitatea vieții individului, pentru medicii veterinari intervine și comunicarea deficitară pe care o au cu proprietarii animalelor. Din păcate, percepția din mediul rural este că doar medicul veterinar este responsabil pentru sănătatea animalelor și de cele mai multe ori ajunge să fie suprasolicitat din cauza presiunilor care sunt puse din partea crescătorilor. Deficitul de medici veterinari se vede mai ales atunci când un singur medic ajunge să fie la dispoziția proprietarilor la orice oră din zi, fără a i se respecta un program cu ore de lucru. Conform raportului efectuat de Federația Medicilor Veterinari din Europa (FVE, 2020), menționat și anterior, lipsa de veterinari are numeroase consecințe. Una dintre consecințe ar fi deficitul de personal duce la dificultăți în asigurarea sănătății și bunăstării animalelor, respectiv poate conduce la izbucnirea unor focare de infecții sau boli nediagnosticate la timp. De regulă, aceste situații duc la pierderi economice care afectează mai ales fermele mici și de familie, care de multe ori nu își permit angajarea unui veterinar din fonduri proprii.